Comori citite-n vacanță

Salutări blogosferei! Nu sînt eu cel mai activ blogger din câți sînt, poate nici cel mai confesiv, pentru că nu funcționez așa, dar știu să-mi achit datoriile. Nu am uitat că eram restant cititorilor Colțului Cultural cu o recenzie comună la toate cărțile citite în concediu, despre care v-am spus puțin înainte de plecare. Momentul [...]

Reclame

Casă din natură

MiCo

Pe-o ramură-mi stătea o cameră întreagă. Eram mică, iar copacul mă conținea cu ușurătate. Eu eram, el era, și deși ne situam pe poziții de egalitate, nu ne prea băgam în seamă. Eu cu casa-n el, copacul cu sufletul în mine. Mă înconjuram de Cel Verde. I-am fost eu copacului și el îmi era Copac. De mică m-a fascinat acest cuvânt. Suna cumva. Co-pac… co-pac-pac-pac… Mă jucam cu sensul pe afară și respiram verde. Aveam o suită de prieteni în natură. De exemplu, Gardul Viu din apropierea Copacului mă primea și năștea de câte ori doream. Îmi făcusem culcuș în el. Până mă chemau la mâncare, firește. Abia acum înțeleg de ce mi-era atât de greu să mă desprind. Unde să fi plecat? De acasă spre unde?

Vezi articolul original 366 de cuvinte mai mult

Epopeea micului Kin (VI)

MiCo

5. blestemat ar fi cel ce destramă treimea

dacă-n loc de oameni n-am avea jucării,

și cum jocu-i făcut pentru toată actorimea,

ei plâng și beau și se târâie

(doar când te apropii, javra te mârâie)

căci scena e dulce doar când nu ia, ci se duce.

Și-atunci începe cu stângul drumul lui,

sacră și lungă e calea Kinului & roșie (de o nuanță a vinului).

Când o paranteză-și deschide ușa,

te lasă pătruns, și-i cade mănușa,

viața, acum, îți pune cătușa;

intrați, voi, Kini încătușați, pe coridor toți sîntem frați

urcați!

urcați!

urcați!

cu voi de mână legați,

pășind prin zoaie, borhotu’ roșu-i un sloi

ce-nțeapă nasul cu-n odor de butoi (te scaaaaldăăă!!!)

URCAȚI DOAR DESCĂLȚAȚI!

butoiul vă simte și nu vă primește când în picioare nu sînteți ființați.

(de la picioare te prinde răceala)

O paranteză se-nchide, pe Kin îl ucide

că Foaia se arsese cu Creionul, ce-i…

Vezi articolul original 116 cuvinte mai mult

Marea – versuri

MiCo

Un mic filmuleț de prezentare cu versuri din volumul „Fosfene dintr-o altă viață”. Enjoy!

Vezi articolul original 69 de cuvinte mai mult

Despre vacanță și tradiții blogărești

Ca în fiecare an, și-n vara asta am pus cinci cărți deoparte pentru concediu. Îmi cunosc ritmul în care prefer să citesc, iar să iau mai multe ar fi inutil. Am creat o tradiție în ultimii 2 ani. La întoarcerea din concediu îmi place să fac o recenzie comună pentru toate cărțile pe care le-am [...]

„Eram plictisită, dar aveam inspirație…”

Din ciclul început sâmbăta trecută cu Elena Ștefan, ciclul AC, l-aș putea denumi, azi am ales o altă serie de texte primite pe adresa redacției revistei AC și salvate de la uitare. Vă prezint creațiile unei tinere liceene din orașul Botoșani - Teona Grădinaru-Vranciu. Enjoy!     Cred că eram prin toamna anului 2016... Știu [...]

Epopeea micului Kin (V)

și timpul nu trece, Kin îl întrece,
din doi face unu și-l dublează-n rece;
învață să râdă, să cânte și parcurge,
rânduri din carte îl știu cum se scurge
în căsuța cea mică din teracotă,
la soba dosită în vreun colț de cocotă
Kin doar stătea și citea, iar lumea, lumea nu-l vedea;
Și ce dacă el nu se foia?

Cu îndârjire, ca mă-sa se voia (or poate Acela așa o picta;
pe-o foaie goală, spațiul are miros de cerneală),
ea doar stătea,
el nu vorbea,
lumea-i cit(e)a:
așa oameni, nici de vor, n-au să fie.

MiCo

4.

și timpul nu trece, Kin îl întrece,

din doi face unu și-l dublează-n rece;

învață să râdă, să cânte și parcurge,

rânduri din carte îl știu cum se scurge

în căsuța cea mică din teracotă,

la soba dosită în vreun colț de cocotă

Kin doar stătea și citea, iar lumea, lumea nu-l vedea;

Și ce dacă el nu se foia?

Vezi articolul original 187 de cuvinte mai mult

Zeppelinul amintirilor

autor: (c) Elena Ștefan   E trecut de miezul nopții. Încă se simte căldura verii de peste zi. Nicio boare de răcoare. Scriu, scriu nevrotic. Nimic concret. E ca un travaliu. De printre rânduri, simt atingeri pe obraz. Mă cuprinde tandru, și privirea lui mă țintuiește. - Știam că ai să mă creezi. Așteptam în [...]

Fosfene dintr-o altă viață – clip de prezentare

Clip de prezentare al volumului de versuri & micro-proze „Fosfene dintr-o altă viață”, Mihai Cotea, editura Singur, 2019

MiCo

Zilele trecute am reușit să realizez un colaj foto-video cu imagini frumoase de pe Pinterest și cu unele fragmente din noul meu volum de versuri & micro-proze, Fosfene dintr-o altă viață. Sper să vă placă! 

Mai multe despre volum, AICI

Vezi articolul original

Citatul de duminică: sfat de la arici

Iată o legendă care circulă în felurite variante în diferite regiuni ale țării noastre. „Cică la început, cînd a făcut Dumnezeu cerul și pămîntul, s-a brodit de a făcut pămîntul mai mare decât cerul, și nu încăpea pămîntul sub cortul cerului, nu se mai vedea nici soarele, nici picătura de ploaie sau fulg de zăpadă. [...]