Răscrucea cu mame – episodul 7: Piaza rea

 

Cei doi îndrăgostiți plecau din casa familiei viitoarei mirese cu mult mai puține speranțe decât veniseră. În ciuda adversităților, s-ar fi așteptat la o întorsătură de 180 de grade măcar o dată în viața lor. Cecilia și Narcis se îndepărtau acum de casa fetei ținându-se strâns de mână, lăsând în urmă blestemele coanei Emilia.

Fata și-ar fi dorit ca noroiul de pe stradă să fi fost un semn de bun augur, ca în vise. De ce numai acolo se împlinesc lucrurile așa cum își dorea ea?

Simfonia culturii – 41.

KRYSZTOF PENDERECKI

 

Detalii biografice

Krysztof Penderecki ( n. 23 noiembrie 1933) este un compozitor și dirijor polonez. Publicația The Guardian l-a numit, într-un articol din anul 2012, cel mai mare compozitor în viață al Poloniei. Printre cele mai cunoscute creații ale sale se numără Threnody to the Victims of Hiroshima, Symphony No. 3, St. Luke Passion, Polish Requiem, Anaklasis, Utrenja, opt simfonii, numeroase piese orchestrale și de operă.

N-am bani de țigări

Mă duc să-mi cumpăr flori

inimilor

să le descânt

păgânul cânt

„Zâmbet de copil în zbor de fluturi” – impresii de la prima ediție

Pe 26 mai a avut loc la Sântana, jud.Arad, festivitatea de premiere a primei ediții a concursului de creație literară și artistică,Zâmbet de copil în zbor de fluturi. 

Concursul a fost organizat de Primăria orașului Sântana și de Biblioteca Orășenească „Ștefan Augustin Doinaș”,în urma unei inițiative a poetului sântănean Stelu Pop, între 1 aprilie și 26 mai a.c.

La răscruce

Trei căi noi în zare

trei vii capete de șanse

ies alene din visare

înspre alte piste false

Inflamare-n mi major

Dintre două pietre rare,

acceptarea mi se pare,

nota blândă din solfegiu,

cel mai solemn sacrilegiu.

Răscrucea cu mame – episodul 6:Persecutoarea

 

La serviciu, obișnuită să răsfoiască sistematic pagina de Facebook a Adelinei, într-o pauză, Simona zări câteva fotografii noi care o indispuseră teribil. Marius nu era în niciuna dintre ele, probabil nu-și făcuse profil pe site, astfel că nu avea la cine să se adreseze pentru mai multe informații, decât de la sursă. Îi ceruse cerere de prietenie și Adelinei, de câteva luni, dar fata o ignorase total. Aruncând o privire rapidă la ceasul computerului, Simona căută frenetic mobilul aruncat cine știe pe unde, ascuns sub vreun maldăr de hârtii. Nu mai era prea mult timp până la începerea unui nou curs. Dădu de el. O avea prima la contacte. O pusese anume așa, în detrimentul maică-sii, chiar.

Scrisoare pentru el (fragment)

                                                                     foto: Pinterest

Poate că nu-ți mai amintești. Eu, însă, nu am cum uita. Niciun moment, niciuna dintre clipele acestei grații, pentru că doar ele-mi sunt martori ai fiirii mele. Nici nu sunt chiar așa multe. Uneori chiar mă întreb: la ce bun atâta viață, atâta amar de zile și nopți dacă reale nu sunt decât câteva clipe? …

Inimi cicatrizate – arta supraviețuirii cu un zâmbet ascuns

Demult voiam să citesc un roman, o scriere de Max Blecher, dintr-un simțământ pe care nu mi l-am explicat decât după ce-am terminat de citit Inimi cicatrizate. 

Scris în 1937 (la vârsta de 28 de ani), cu un an înainte de a se stinge din viață, romanul imprimă (sau/și autorul imprimă romanului) importante elemente biografice ale lui Blecher și prezintă, sub formă epică, un episod al șederii sale la un sanatoriu din sudul Franței (la Berck), prin prisma personajului său avatar, Emanuel.

E plină lumea de buzunare goale

N-am nicio idee
cum
necum
luna se plimbă strâmb în jurul meu
e ca la protestele alea anti-protestante
pentru ideea familiei cu norma
ștatele vechi nu mă impresionează
după tura de noapte vin tot ei
fără idei
cei
acei
ce-au sss…pus la apus