În luna iunie, editura Velvet Story propune un volum de debut, „Ziua când te apucă noaptea”, o carte de poezie semnată de Cristian Radu Constantin. „Ziua când te apucă noaptea” reprezintă o lucrare substanțială, în versuri, unele în proză, majoritatea în vers clasic, compusă din patru părți: Fluturi în tunel, Omul fragmentat, Conul de umbră [...]
Tradiţii de nuntă în Nuşfalău şi Boghiş, judeţul Sălaj (I)
autor: (c) Bara Erzsébet Literatura etnografică de specialitate cunoaște Sălajul ca fiind o regiune a vinului și a cântecului de voie bună, deși straturile străvechi ale culturii cântecului popular nu mai sunt prezente în măsura în care erau odată, dar, fără îndoială, cântatul și dansul fac parte organică şi acum din viața cotidiană de [...]
Aventurile lui Lulu: „Lulu și întunericul”
Un fragment din volumul „Aventurile lui Lulu”, de Louise L. Hay, traducere din limba engleză Daniela Marin & Mihai Cotea.
O carte frumoasă și utilă micilor oameni, și celor mari. Primii pași în lumea exterioară sînt deosebit de importanți, e esențial să-i facem cu siguranță de sine, independență și cunoscând faptul că un singur om poate face diferența, fiind buni cu noi înșine. Doamna Louise Hay a subliniat perfect, eu doar subscriu și recomand cu căldură acest volum prielnic creșterii întru iubire.
– Dar întunericul e înfricoșător uneori, insistă Lulu. Noaptea trecută încercam să dorm, dar tot auzeam zgomote în cameră, ca și cum cineva pășea pe podea.
Bufnița râse.
– Ho-ho, și pe mine mă speriau astea când eram mic. Bunica mea era o bufniță tare înțeleaptă, și ea mi-a spus că zgomotele alea erau de la casa care se pregătea și ea de culcare. Casa ta stă așa, dreaptă și înaltă, cât e ziua de lungă, dar noaptea s-ar odihni și ea. Ia încearcă tu să te bagi în pat fără să faci niciun zgomot. Pun pariu că nu poți.
Vezi articolul original 154 de cuvinte mai mult
Fosfene dintr-o altă viață
debutul meu în reveria poeziei... remembering 2019
Aventurile lui Chilli Ramirez
Inima de copil e, poate, darul cel mai valoros pe care ni-l putem oferi. Mereu mi-au fost dragi oamenii care și-au păstrat inima de copil și n-au lăsat-o să cadă, ca un dinte de lapte. Oamenii deschiși, cu acea curiozitate frumoasă și naturală, cei care încă au posibilitatea să vadă lumea cu inima și să-i [...]
Citatul de duminică (37): „Grație certitudinii onirice”
Viața noastră onirică își are adevărurile ei, a căror trăinicie dovedește șubrezenia adevărurilor noastre. N-avem decât de câștigat dacă privim mai cu atenție logica onirică, de pildă. Judecată, noțiuni, tot eșafodajul de cătușe putrede dispare, lăsând gândirii o libertate în care ea se simte bine, în care ea aleargă zveltă ca un ogar făcând cele [...]
într-o zi am să mă leg la ochi și-am să mă preschimb
în (nu) mărul iernii pe care ai să-l citești-mușcând
tu ca o mănușă
ai să mă numeri orbecăind printre florile unui morman cu semnale-portal
(sclipiri pe masa unui cadavru de întâmplări)
cuvintele nu vor mai avea nimic de spus (așa cum e firesc!)
(nu-ți cere niciodată iertare pentru poezia ta)
traducem doar ceea ce nu putem vedea cu ochiul
dinlăuntrul irealității de ceață
caută-mă
dincolo de libertate sînt iarăși un glob de intenții
28 ianuarie 2020
ensō; Pinterest
Henri de Toulouse-Lautrec – un destin scurs între cabaret și ideal
Henri de Toulouse-Lautrec, pe numele său complet Henri-Marie-Raymonde de Toulouse-Lautrec-Monfa, ( 24 noiembrie 1864, Albi, Franța — 9 septembrie 1901, Malromé), a fost un artist francez care a studiat și documentat personalitățile și fațetele vieții de noapte pariziene, dar și a lumii spectacolului anilor 1890, într-o manieră psihologică de mare acuratețe. Modalitatea sa de a [...]
„Fosfene dintr-o altă viață” (recenzie VERO BUDEA)
Sunt fericita cititoare a tot ceea ce a scris Mihai: Vremea tornadei; Eu și Mia; Oameni și granițe și Fosfene, cartea despre care o să scriu câteva cuvinte.
M-am obișnuit cu stilul de scriere al lui Mihai în proză. Urmăresc blogul lui „Colțul cultural” și am înțeles că iubește poezia, din traducerile unor poezii publicate pe blog. Totuși, poeziile cuprinse în volumul Fosfene m-au surprins plăcut.
Vezi articolul original 148 de cuvinte mai mult
OAMENI ȘI GRANIȚE – „Privirea lăsându-se înecată de disprețul propriilor ochi”
Silviu se ridică greoi de la masă, jenat că trebuie să refuze o ofertă atât de tentantă. Se simțea încolțit și sentimentul îl deranja mai mult decât ar fi crezut. Nu pe terenul ei trebuia să se întâmple asta. În lipsă de orice altă armă, zâmbi din nou.
(- Cum? Tu nu vrei clătite? îl mai întrebă, de data asta pe un ton plin de dezamăgire, Simona.)
– Îmi pare rău. Salută-le pe fete din partea mea.
Acestea fiind zise, bărbatul plecă, fără alte explicații.
Vezi articolul original 303 cuvinte mai mult
