Despre ”pomul” de Crăciun… și alte poame

Este sezonul propice pentru a ataca această temă, iar faptele din ultimele zile mă încurajează și mai mult să o fac. Au început în toate colțurile de magazine, studiouri TV și piețe, să ”răsară” diverși pomi sau, mai bine zis, brazi de Crăciun. Se apropie sărbătorirea Nașterii lui Iisus iar noi, românii, ca și alte popoare, avem obiceiul să ne condimentăm această sărbătoare prin îmbodobirea unui brad natural, sau nu, sub care ne așteptăm să găsim surprize plăcute de la cineva…

Ceea ce am auzit tot mai des (și e pe undeva normal, având în vedere că amprenta etnologiei apasă mult asupra masterului pe care-l fac în prezent), și ceea ce mai puțini iau în seamă, este că acest obicei (recent, în comparație cu altele) este în majoritate importat, în formula în care-l avem astăzi. Bradul, pentru vechii daci, deci în precreștinism, avea un rol important și reprezenta, conform unora etnologi, omologul omului în natură. Bradul era în natură un axis mundi. Omul precreștin, omul tradițional, considera acest arbore ca fiind sacru și planau în jurul lui o serie de superstiții (deși cuvântul este cam artificial). La naștere, puiului de om i se alegea un brad din pădure de către familie, de care se avea grijă până când copilul creștea îndeajuns pentru a avea el însuși grijă de el (da, este vorba de totemism). Dacă se întâmpla ceva și bradul se ofilea sau avea loc o intemperie, iar bradul acela era afectat, pentru omul tradițional acesta era semn că și el sau copilul lui sau nevasta (în funcție de cui îi aparținea bradul mort), va muri. A tăia un brad din pădure, ad-hoc, era un lucru inimaginabil și tabu.

Cum majoritatea tradițiilor vechi au suferit o schimbare la un moment dat (creștinism, preluarea satelor de către stat etc.), și această tradiție a apus, pentru a fi înlocuită cu una venită pe filieră germană în secolul XIX (în special în Ardealul ocupat) tocmai din Livonia (Estonia și Letonia actuale). În Evul Mediu, unele popoare împodobeau brazi, însă doar de Anul Nou. Nemții au fost cei cu ideea împodobirii pentru perioada Crăciunului.

La noi, la sate, se împodobea cel mult un pom din ogradă (eventual mărul) într-un mod mai natural decât ghirlandele și beculețele electrice de azi. De asemenea, bradul este omniprezent în comunitățile tradiționale românești în momente cheie, precum nunta sau înmormântarea (unui/ unei tânăr/ tinere), și nu numai.

La auzirea vocii din radio, de azi dimineață, ce semnala excedentul de brazi tăiați în județul Sălaj din acest an (și probabil și-n alte zone), mă întristez, din nou, la vederea acestei fațete negre a unui obicei preluat în slujba unei sărbători frumoase. Unii spun că nu e Crăciun dacă nu miroase a brad în casă un pic. Și o crenguță generează un miros suficient de puternic, zic eu.

Personal, am cumpărat, în urmă cu 5-6 ani, aproximativ, un brad artificial, pe care-l împodobesc (ar fi de reținut că liceul l-am făcut la specializarea ecologie și protecția mediului, o fi deformație profesională), însă acest an e primul în care nu împodobesc niciun fel de brad. Motivul: nu am timp, stau mai mult în alt oraș, unde studiez, și ajung doar de sărbători acasă. De e bine sau nu, asta e mai puțin important. E o treaptă nouă pentru mine și sunt curios să văd cum se va menține pe viitor, coroborată cu noile informații pe care le-am învățat și cu situația pădurilor din țară…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

Blogul unei cinefile

Filme, seriale, recenzii și recomandări

Onișoară Claudiu-Liviu Blog

Poezie, proză scurtă, articole, eseuri.

CLIPE DE RAI DIN IADUL MEU

SCRIE! Nu sta degeaba că degeaba stai

Fum de Ţigară

Simte,dar taci.Scrie.

Dintr-o suflare

Povești de suflet

Personaje de Basm

„Cărțile reprezintă umanitatea dată la tipar.” Barbara W. Tuchman

Poetaria Journal

© Ioana Haitchi - Blog de poezie, traduceri, eseuri, ştiri culturale

*Ana-Maria.PM*

Poetry lover, coffeeholic & books addict

Colțul Cultural

Repaus cu cap

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

365 dni w obiektywie LG

365 days a lens LG

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close