Fantoma bunului venit

Imagine

FANTOMA BUNULUI VENIT

Mi-am dăruit, poate eu, un ţăruş în talpa sufletului

Când ziua-i dulce şi vremea-mi-e amică

Parcă să zburd, chiar şi şchiop, de-a lungul râului,

Îmi vine. Şi simt că lumea e prea mică…

De astăzi

Dar norii vin, se-adună-n cerc

Vâltoarea are un miros de ciumă

Lanţ, zăbrele, vaiete-n vuiet şi apoi tronul tău devine inert…

Nu pot să-l mişc, nu pot să spun, nu pot nici măcar s-adun

Momentul

Se crapă ziua, la sud pământul, în suflet şi în cap mi-e gândul

Cum c-aş pleca.

Şi din sudistul crater, din rădăcina florii

Se întrevede fantoma ce-ngheaţă simţământul

Gândul

Când fantomatic, când malcomic, însă mereu lacunic

I-aud lui vocea blândă, ui’ zâmbetul în zare!

Acum trezesc în mine o pală alinare…

A fost cândva, cumva, vreo groapă-n vale?

Iubirea

De s-ar opri aici şi n-ar mai răbufni,

Cu chicoteli eu calmul, nu cred că l-aş slăvi

–         De ce vin nud şi m-accepţi tăcut?

Mereu un „bun-venit” nu e ce vreau s-aud

Tu ai surâs de astru, dar vorba-i de pucioasă

Când simt mirosul ei plec jalnic de-acasă.

Tainica voce acum doarme în mine

Noaptea-i călăul, dar inima-i dă aur

Câştigă!      

_________________________________________________ m.COTEA

De astăzi momentul, gândul ,iubirea câștigă!                                                              

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s