Misterele nopții-omagiu poetului MIHAI EMINESCU

Astăzi se împlinesc 163 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu. Poeziile sale romantice sunt un adevărat deliciu pentru oricine gustă din acest fel de a fi, însă eu m-am rezumat la expunerea uneia dintre poeziile sale prea puțin cunoscute. Alegerea a fost dificilă, dar astăzi, poezia ”Misterele nopții”, este preferata mea. Mâine e o altă zi…

CARE ESTE POEZIA VOASTRĂ PREFERATĂ SCRISĂ DE EMINESCU?

      MISTERELE NOPȚII

Când din stele auroase
Noaptea vine-ncetişor,
Cu-a ei umbre suspinânde,
Cu-a ei silfe şopotinde
Cu-a ei vise de amor;

Câte inimi în plăcere
Îi resaltă uşurel!
Dar pe câte dureroase
Cântu-i mistic le apasă,
Cântu-i blând, încetinel.

Două umbre, albicioase
Ca şi fulgii de ninsori,
Razele din alba lună
Mi le torc, mi le-mpreună
Pentru-ntregul viitor;

Iar doi îngeri cântă-n plângeri,
Plâng în noapte dureros,
Şi se sting ca două stele,
Care-n nuntă, uşurele,
Se cunun căzânde jos.

Într-un cuib de turturele
Ca şi fluturii de-uşor
Saltă Eros nebuneşte,
Îl desmiardă, l-încălzeşte
Cu un vis de tainic dor;

Iar în norul de profume
Două suflete de flori
Le desparte-al nopţii mire
Cu fantastica-i şoptire,
Le resfiră, până mor.

Când pe stele aurie
Noaptea doarme uşurel,
Câte inime râzânde,
Dar pe câte suspinânde
Le delasă-ncetinel!

Dar aşa ne e destinul,
Vitreg prea adeseori,
Unui lumea i-acordează,
Iar pe altul îl botează
Cu-a lui rouă de plânsori.

Imagine

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Misterele nopții-omagiu poetului MIHAI EMINESCU&8221;

  1. Te felicit pentru postare, Mihai!
    Am mai multe poezii care imi plac ale marelui nostru poet, Mihai Eminescu, insa astazi o prefer pe acesta:

    Fiind băiet păduri cutreieram
    Şi mă culcam ades lângă isvor,
    Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
    S-aud cum apa sună-ncetişor:
    Un freamăt lintrecea din ram în ram
    Şi un miros venea adormitor.
    Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
    Blând îngânat de-al valurilor glas.

    Răsare luna, -mi bate drept în faţă:
    Un rai din basme văd printre pleoape,
    Pe câmpi un val de arginţie ceaţă,
    Sclipiri pe cer, văpaie preste ape,
    Un bucium cântă tainic cu dulceaţă,
    Sunând din ce în ce tot mai aproape…
    Pe frunza-uscate sau prin naltul ierbii,
    Părea c-aud venind în cete cerbii.

    Alături teiul vechi mi se deshcide:
    Din el ieşi o tânără crăiasă,
    Pluteau în lacrimi ochii-mi plini de vise,
    Cu fruntea ei într-o maramă deasă,
    Cu ochii mari, cu gura-abia închisă;
    Ca-n somn încet-încet pe frunze pasă,
    Călcând pe vârful micului picior,
    Veni alături, mă privi cu dor.

    Şi ah, era atâta de frumoasă,
    Cum numa-n vis o dată-n viaţa ta
    Un înger blând cu faţa radioasă,
    Venind din cer se poate arăta;
    Iar păru-i blond şi moale ca mătasa
    Grumazul alb şi umerii-i vădea.
    Prin hainele de tort subţire, fin,
    Se vede trupul ei cel alb deplin.

    Mihai Eminescu – Fiind Băiet Păduri Cutreieram

  2. Eu nu as putea alege o poezie anume preferata, pentru ca eu iubesc poezia eminesciana indiferent ce tematica are, Dar m-a impresionat candva, in perioada gimnaziului, poezia „Cand amintirile…” 🙂

  3. Pot să spun doar că Eminescu nu m-a părăsit niciodată. Și nici eu pe el. Constat acum, în clipa asta, în care mă gândesc la ce poezie să mă opresc, că în mod subtil, Eminescu mi-a dirijat în mod clar călătoria prin acea dimensiune a universului, de sine stătătoare, căreia îi spunem poezie. Și nu numai. Este, cred, efectul lui de fondator al culturii de care aparțin prin naștere și formare. Limbajul și gândirea poetică eminesciană, practic a „reformatat” spiritualitatea românească, potențând-o și oferindu-i suportul necesar pentru dialogul cu alte culturi mai vechi sau mai noi. Deci clar… nu pot alege o poezie . Eminescu este „un fulger neîntrerupt”. Nu o spun eu, ci toți marii noștri poeți care i-au urmat. Da. E Hiperion.

    • Mulțumesc pentru vastul și frumosul comentariu. Într-adevăr, este o sarcină imposibilă să alegem o singură poezie a lui Eminescu, una singură în care să găsim toate răspunsurile lumii căci el ne-a dat fărâme de viață prin fiecare creație a sa (dacă ar trebui să iau o poezie drept ghid, probabil aș alege ”Odă în metru antic”, dar mă grăbesc și nu e bine). Eminescu a reușit să ne impună pe harta culturală a lumii și ne lipsește un geniu rebel precum al lui, dar speranța nu mă va părăsi nici ea. Odată și-odată…
      Eminescu este „un fulger neîntrerupt”. Superb!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s