Baia Mare atunci și acum

În decursul zilei de ieri a avut loc un eveniment interesant în Baia Mare organizat de Biblioteca Județeană ”Petre Dulfu”. Denumit succint ”Baia Mare atunci și acum”, evenimentul urmărea traiectoria orașului de-a lungul secolelor de la prima atestare și până astăzi din punct de vedere istoric, arhitectural, social și cultural. De asemenea, în cadrul întâlnirii prilejuite în sala de conferințe a bibliotecii, s-a inaugurat și un vernisaj al expoziției de vederi, cărți poștale și fotografii vechi și noi care a purtat același nume. Expoziția a numărat 300 de imagini (vezi fotografiile de la final) din colecţiile Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu”, Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Muzeului Judeţean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare”, alături de fotografii actuale cu Baia Mare, realizate de cursanţii Şcolii 9, coordonator Silviu Gheţie.

Imagine

Primul care a spart gheața a fost şeful Secţiei de Istorie, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Marius Ardeleanu care a prezentat în linii mari istoria orașului Baia Mare, pornind de la primele raze ale istoriei care au luminat locurile celui ce se numea odată Rivulus Dominarum (Râul Doamnelor). Domnul Ardeleanu ne-a dezvăluit informații prețioase despre oraș. Printre ele, faptul că prima atestare documentară a orașului a avut loc la 1328 în perioada domniei lui Carol I al Ungariei. După aproximativ 20 de ani mai târziu, la 1347, orașul era menționat de Ludovic I al Ungariei ca un important oraș cu un viitor prosper în domeniul mineritului. În 1411 orașul și împrejurimile au trecut în proprietatea familiei Huniazilor de către Sigismund de Luxemburg. Prosperitatea orașului a început o dată cu construcția catedralei Sf.Ștefan din care, astăzi, a mai rămas doar vestitul turn emblematic al orașului. Catedrala fusese singura construcție ecleziastică cu două nave din zonă în perioada medievală, un unicat. La mijlocul secolului XVI, catedrala a fost parțial distrusă de către un incendiu cauzat de un fulger puternic, dar fu reconstruită. Același lucru se întâmpla și în 1647 și 1769. Din cauza costurilor mari de reabilitare, s-a renunțat la catedrală, care a fost demolată cu praf de pușcă în 1847, construindu-se un parc pe fostul loc al acesteia. Turnul a rămas în picioare, dar modificat puțin în stil baroc.

În 1703, Pintea Viteazul reuși să elibereze temporar orașul de sub domnia Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană iar mineritul avea să fie implementat cu un avânt impresionant sub domnia Habsburgilor, în anul 1748…

Imagine

Oksana Florescu, un alt invitat de seamă al evenimentului, arhitectă-șefă a orașului între 1982-1990, ne-a prezentat o altă față a istoriei orașului. Discutând cu precădere despre perioada când a avut loc un boom al construcțiilor în urbea de pe malul Săsarului, dna.Florescu ne-a dezvăluit că în acele timpuri, blocurile turn se finalizau în termen de 90 de zile și se predau la cheie. Tot dânsa ne-a dezvăluit că în 1472 aveau loc primele construcții edilitare iar în 1621 se introducea prima conductă de apă potabilă a orașului care capta apa din lacul Firiza. La 1874 se crea prima legătură pe cale ferată dintre Baia Mare și Satu Mare iar în 1890 se inaugura vechea gară. Abia în 1946 se realizează legătura pe cale ferată Baia Mare-Cluj-Napoca pentru ca odată cu sfârșitul anilor ’50 ai secolului trecut să se înceapă construirea primelor cartiere ale orașului (Progresului, Lenin/Stalin) și să se introducă în masă utilitățile necesare oricărui oraș (gaz, electricitate, apă potabilă).

1960 este anul în care centrul istoric este declarat monument istoric protejat iar 5 ani mai târziu are loc construirea noului centru (actuala Piața Revoluției) și a hotelului Rivulus. Rata de construcție până în 1965 era de 700/900 apartamente pe an. În 1964 se începe construirea cartierului Săsar, unde se realizează circa 4000 de apartamente. Teatrul Municipal este desăvârșit în 1967.

Anii ’70 aduc cu sine și mai multe construcții- cartierul Traian, cartierele Gară și Decebal, Casa de Cultură și podul spre ea peste Săsar, Planetariumul și Muzeul de Etnografie. Deja în anii ’80 se simte penuria și în acest domeniu, printre puținele construcții din acești ani numărându-se Hotelul Mara, magazinul Maramureșul și Casa Tineretului. Același trend îl întâlnim și după 1989, ba chiar mai rău… În afară de restaurarea centrului vechi începută în 2003, realizarea Centrului de Afaceri Millenium din zona istorică și construirea Bibliotecii Județene ”Petre Dulfu” (ultimul mare edificiu construit în anii 2000), nu s-a mai realizat nimic…

La întâlnire urma să fie prezent și primarul Băii Mari, Cătălin Cherecheș, ce avea să discute mai multe despre viitorul orașului, din moment ce alții s-au ocupat de trecut și de prezent, dar nu a mai ajuns la întâlnire…nici dânsul, nici viitorul… Cu acestea, întâlnirea s-a terminat prin vizionarea a șapte microfilme despre Baia Mare, realizate de elevii claselor a-IX-a și a-X-a de la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”, sub genricul: “Baia Mare prin ochi de adolescent“.

”Baia Mare atunci și acum”-un eveniment de apreciat, organizat foarte bine și util băimărenilor și celor interesați de istoria orașului.

ImagineImagineImagine

ImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagine

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s