DRAGOBETE-de la zeul dragostei la pensionar

Dragobetele este cunoscută îndeosebi drept Sărbătoarea Iubirii la români (deși vine pe filieră slavă), însă cu toate acestea, avem surse destul de incerte despre ea. Vom vedea în cele ce urmează, în mare, despre ce este vorba pentru a încerca la final câteva concluzii lămuritoare (pe cât posibil).

Data sărbătoririi Dragobetelui[1] diferă în funcție de zonă, ziua de 24 februarie rămânând un reper, dar nu unicul. Se vehiculează de asemenea alte date calendaristice, precum:28 februarie, 1 martie sau 5 martie, ”grație” confuziei create în rândul oamenilor din cauza schimbării de la calendarul iulian la cel gregorian. Aproximativ se știe că sărbătoarea avea loc demult în jurul datei de 1 martie, în perioada de început a unui nou an agrar[2]. Originea numelui pare să desemneze o veche divinitate mitologică omoloagă lui Eros sau Cupidon. Despre Dragobete[3] se spune că ar fi băiatul Dochiei, descris drept un bărbat pasional. Cu toate acestea, etimologia numelui ne întoarce tot la slava veche, provenind din derivarea cuvântului “drag-dragul” .

În punctul său de început, povestea acestui Dragobete era mai degrabă hilară, urmând ca odată cu trecerea timpului, ea să capete valențele actuale. Mai exact, inițial, Dragobetele ar fi oficiat în cer, la începutul primăverii, nunta animalelor[4], dar după ceva timp, tradiția s-ar fi extins și la…oameni J. În acest sens, de Dragobete, fetele și băieții se întâlneau pentru ca iubirea lor să țină tot anul, asemenea păsărilor ce se ”logodeau” în acea zi. Motivul preluării obiceiului de la păsări este unul ce conține un sâmbure nobil și fermecător: păsările erau privite în vechile timpuri drept mesagerele zeităților.

TRADIȚII

Numeroase tradiții sunt înregistrate în perioada aceasta. Câteva dintre ele sunt demne de a fi menționate.

Vorba care era pe buzele tuturor înainte de celebrare era ”Dragobetele sărută fetele”. Credința populară româneasca spune că cei care participă la Dragobete vor fi feriți de boli tot anul. În acest sens, dimineața zilei cu pricina, tinerii se întâlneau în centrul satului îmbrăcați în cele mai bune haine. De acolo, dacă timpul era frumos, se pornea în ritm cântat spre pădure ori spre o poieniță din care se culegeau plantele miraculoase într-ale dragostei, precum ghiocei (vestitorii primăverii și, iată, aici cu un nou rol), viorele sau tămâioasă. În cazul în care vremea nu permitea acest lucru, tinerii se adunau în casa unuia dintre ei unde se țineau jocuri și povești. Pe lângă logodnele specifice perioadei, un alt aspect important de menționat este cel al realizării unor legături de sânge în această perioadă prielnică cu valențe magice ori apotropaice. În pădure, atmosfera era una mai frumoasă. Tinerii și fetele puteau sta de vorbă aici în jurul focurilor aprinse, un motiv de socializare bine venit. De asemenea, ”prin unele locuri, exista obiceiul ca fetele mari să strângă apa din omătul netopit sau de pe florile de fragi. Această apă era păstrată cu mare grijă pentru că avea proprietăti magice (se spunea că e „născută din surâsul zânelor”) și putea face fetele mai frumoase și mai drăgăstoase”[5].

Imagine

foto:felicitari.flu.ro

În această perioadă, comunitatea era atentă să observe ce nunți posibile puteau avea loc la toamnă dintre cei din generația tânără a anului. Toți considerau sărbătoarea dragostei drept una de bun augur pentru diverse treburi mărunte, nu și pentru cele mari, asta deoarece se credea că Dragobetele îi va ajuta pe gospodari să aibă un an mai îmbelșugat cu condiția să nu se spetească în ziua sortită sărbătorii.

ÎNAPOI LA COTIDIAN

În 2013, Dragobetele e un motiv de prelungire a ofertelor de Valentine’s Day de genul tratamentelor VIP (jacuzzi, cazări la diferite hoteluri care realizează un program special pentru aceasă perioadă), cinelor romantice. În stil mai ironic, dar nu departe de adevăr, Cațavencii dezvăluie aici situația de facto în prezent a sărbătoririi lui moș Dragobete.

Din acest punct de vedere, comparațiile cu văru’ Valentin, despre care am scris într-un post anterior, se unesc, însă nu și la tradiție sau la vechimea acesteia. Dar, spre deosebire de văru’, Dragobete nu mai are așa succes și s-a cam pensionat. Numărul satelor în care se mai țin sărbători get-beget de Dragobete pot fi numărate pe degete, în schimb, valul nou de celebrare Valentine’s s-a lungit pe 10 zile (14-24 februarie) într-o rundă morbidă de cheltuieli pentru ca apoi să rămâi doar cu un gust amar, mai degrabă, decât dulce…evident, dacă preferați astfel de activități.

Voi care credeți că e cea mai bună metodă de sărbătorire a iubirii?


[1] mai poartă denumirea de Ziua Îndrăgostiților, Cap de Primăvară sau Logodnicul Păsărilor

[2] sau se mai folosește denumirea de Ieșirea Ursului din Bârlog

[3] Este menționată o legendă din comuna Albeni, potrivit căreia „Dragobete Iovan era fiul Babei Dochia”.Autorul l-a descris ca fiind „o ființă, parte omenească și parte îngerească, un june frumos și nemuritor, care umblă în lume ca și Sântoaderii și Rusalele, dar pe care oamenii nu-l pot vedea, din cauză că lumea s-a spurcat cu sudalme și fărădelegi

[4] cu precădere a păsărilor

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;DRAGOBETE-de la zeul dragostei la pensionar&8221;

  1. Esti foarte documentat, Mihai. Mi-a placut articolul tau.
    Eu mai cred ca cine iubeste cu adevarat nu-i trebuie o zi speciala pentru aceasta, iubeste si-si marturiseste dragostea in fiecare clipa prin vorbe sau prin fapte.

    O seara minunata iti doresc, Mihai! Sa fii iubit, astazi si mereu! 🙂

    • Mii de mulțumiri, dragă Ștefania! Sunt perfect de acord cu tine, pentru iubire n-ai nevoie de o zi anume, un ceas, sau un minut…orice moment e absolut perfect și binevenit.
      O seară minunată și ție, mulțumesc mult de vizită și aprecieri! Să fii iubită oricând dorești! 🙂

  2. Ei, poate că e o sărbătoare pentru cei care nu au parte de dragoste, e ca o șansă. 🙂 Lăsând gluma la o parte, conform acestei logici, nicio sărbătoare nu are sens, iar în toate țările oamenii ar trebui să renunțe la foarte multe sărbători: la ziua recunoștinței, pentru că trebuie să fim mereu recunoscători, la ziua mamei, pentru că mama trebuie iubită și respectată în fiecare zi, la ziua copilului, pentru că de copii trebuie să avem grijă mereu…

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s