CITIT-AȚI OARE ”Roșu și Negru” de STENDHAL?

Vara trecută m-a apucat un dor nebun de citit romane. Găsisem prin luna mai, anul trecut, la maică-mea, diferite cărți interesante despre care i-am cerut și câteva păreri. Dat fiind faptul că ea și-a citit de mai mult de două ori o mare parte a propriei biblioteci, nu a fost greu să fac o selecție. Printre cărți s-a numărat și una despre care auzisem că se reeditase de curând prin intermediul unui cunoscut ziar românesc: ”Roșu și Negru” de Stendhal.

Acest post era plănuit să fie unul dintre posturile cu care să lansez acest blog, dar nu întotdeauna socoteala de acasă se potrivește și cu socoteala din târg. Nu-i așa?

Imagine

foto: Okazii.ro; varianta romanului citită de mine a apărut la editura Univers, 1981

Roșu și Negru” este un Bildungsroman[1] care a fost lansat în noiembrie 1830.  Titlul său complet mai cuprinde încă un aspect subliniat de autor, deosebit de important în descrierea operei și anume: ”O cronică a secolului XIX”. Acest fapt ne introduce exact în atmosfera în care acest roman a fost scris, atmosferă descrisă fidel de autor, un insider al evenimentelor Franței din acele vremuri.  La origine un roman psihologico-istoric, ”Roșu și Negru” urmărește viața protagonistului, Julien Sorel, din toamna lui 1826 până în vara  lui 1831 (unui autor nu îi este greu să sară peste timp, nu?). Substratul motivant al lui Stendhal este creionarea satirică a perioadei de sfârșit a restaurației dinastiei de Bourbon (1814-1830)  în Franța sub diferite aspecte (materialismul aristocrației și a clerului Bisericii Romano-Catolice, printre altele). Încă din titlu putem deduce atenția distributivă asupra a două aspecte contradictorii, dar atât de proeminente pentru acele vremuri: Armata (observabilă prin uniformele predominant roșii) și Biserica (negrul este distinctiv hainei monahale).

Încă din primele rânduri, Julien Sorel, personajul principal al operei, remarcă faptul că sub restaurație este aproape imposibil pentru un tânăr de condiție umilă să se facă remarcat în armată, în comparație cu vremea în care Napoleon domnea în Franța. În acest peisaj, doar Biserica mai oferea un avantaj social și o anumită glorie. Cu toate acestea, în inima personajului cele două aspecte erau cum nu se poate mai antitetice, instituindu-se situația: a vrea și a putea.

Cunoscător destul de bun al limbii latine, Julien este remarcat de un om influent din Verriers, satul unde se petrece inițial acțiunea, pentru a le fi preceptor copiilor săi. Acordul încheiat cu tatăl său, care practic își vinde copilul, fără regrete, îl va duce în casa acestui domn (Monsieur de Rênal) cu a cărui soție va dezvolta o relație romantică, dar plină de surprize.

Acțiunea se petrece destul de repede, iar cele două volume ale cărții vor fi citite destul de repede, grație acțiunii din ce în ce mai interesante și a complicațiilor ce survin în jurul vieții personajului principal. Ca și la prezentarea altor cărți sau filme, n-am să detaliez acțiunea în ideea de a evita stricarea plăcerii lecturării acestui roman minunat de către cei interesați. În orice caz, aceasta este cel mult o mini-recenzie și nu un comentariu al cărții. Nu sunt în măsură să-l fac.

După cum spuneam, acțiunea cărții se duce până-n anul 1831, dar luând în considerare momentul lansării oficiale a cărții, este demn de luat în seamă că Stendhal ori s-a sincronizat, ori a simțit ceva de a cuprins și perioada lui iulie 1830[2] în rândurile romanului. Ambițiile lui Julien Sorel sunt motivate de emoții și tensiuni lăuntrice dintre idealismul republican (centrat pe nostalgia perioadei lui Napoleon) și realismul politic al mișcărilor de rezistență din acei ani susținute de iezuiți, în special. Personaje de acest calibru apar și în ”Roșu și Negru”, dacă ar fi să amintesc doar de marchizul de la Mole pe care Julien îl va servi în cel de-al doilea volum.

Personajele stendhaliene sunt celebre prin modul lor de construcție. Ceea ce atrage cititorul în romanul de față este cadrul interior al lui Julien și rezolvarea propriilor conflicte prin intermediul altora (inclusiv al femeilor din viața sa) și mai puțin cel exterior al faptelor din perioada determinată. În acest fel, autorul este un adevărat artist și un psiholog de excepție care pune cititorul într-o postură unică, aceea de a cunoaște ce se întâmplă în interiorul personajelor romanului, de a pătrunde acolo unde nu putea să pătrundă nimeni pentru ca mai apoi să compare acțiunea dorită cu reacțiunea rezultată.

Cunoscând câteva elemente biografice din viața lui Marie-Henri Beyle alias Stendhal, nu poți să nu remarci unele similitudini transmise și asupra lui Julien. De exemplu laudele regimului napoleonean se datorează probabil perioadei anului 1812 când Stendhal făcu parte din armata lui Napoleon la invazia Rusiei. Cel mai probabil simpatia sa pentru Napoleon o putem deduce din faptul că după semnarea abdicării de la Fontainebleau (1814) prin care Napoleon fu exilat pe Elba și înlăturat de la putere, autorul s-a mutat în Italia la Milano. Stendhal mereu a considerat Italia drept o patrie mult mai corectă decât Franța din timpul Restaurației.

În încheiere aș dori să-mi exprim opinia personală asupra acestei cărți. Dat fiind faptul că sunt un amator al scrierilor ce îmbină dragostea și acțiunea, citirea acestei cărți nu a fost o problemă pentru mine. Am terminat-o pe plajă, anul trecut, cu o senzație de împlinire față de un final lipsit de clișee inutile, realist și care lăsa de gândit la ”N” aspecte. Categoric a fost o carte care mi-a plăcut la nebunie și care m-a atras din multe puncte de vedere (firul narativ, construcția personajelor, elementele de istorie modernă și psihologie, lipsa descrierilor obositoare și lungi ș.a.). Recomand cartea tuturor amatorilor acestui gen. Merită citită!

Pentru o recenzie completă a cărții intrați AICI

Imagine

foto: http://www.laliberte.ch;

STENDHAL (MARIE-HENRI BEYLE 23.01.1783-23.04.1842)


[1] Roman care prezintă procesul de formare a unui caracter

[2] Revoluția din iulie 1830 care a restabilit Republica până-n 1848 (perioada cunoscută-n istoria Franței drept: ”A Doua Republică ”

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;CITIT-AȚI OARE ”Roșu și Negru” de STENDHAL?&8221;

  1. Frumoasa recenzie ai facut, uite ca ai reusit sa-mi starnesti pofta de-a o citi, sper sa sa gasesc timpul necesar si s-o citesc si eu…
    Iti multumesc mult pentru recomandare!
    O seara minunata iti doresc, Mihai! 🙂

  2. Pingback: La mulți ani, am 3 ani! | Colțul Cultural

  3. Pingback: Nu toți avem prieteni – The Highway

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s