EUGENIA VODĂ: Sunt un intelectual român care a ales acest mod de expresie – televiziunea -, crezând că poate fi de ajutor. Cred că m-am înșelat și că bătălia e pierdută.

Cu ocazia zilei de 8 martie am ales să vă ofer un soi de reblog după un interviu deosebit de interesant de pe site-ul ”Ceașca de cultură” cu dna.EUGENIA VODĂ.

Doream să abordez emisiunea ”Profesioniștii” de multișor și rămăsesem restant cu un post despre emisiune. El va exista cândva, nu pot preciza acum exact când. Pentru moment am ales un exemplu de doamnă din showbiz-ul autohton și intelighenția românească.

Pentru cei care l-au citit, îmi cer scuze pentru lipsa de originalitate, pentru ceilalți, sper să vă bucurați de el.

Este o zi de sărbătorire a feminității, a maternității și a vieții, implicit. Să ne bucurăm de ea printr-un interviu care, aparent, din titlul postului, pare descurajant, chiar șocant, dar în esență dentotă profesionalism și putere. Eugenia Vodă…

sursa: http://www.ceascadecultura.ro/ServesteArticol.aspx?idart=3550

Este, “la baza”, critic de film, dar din 2000 realizeaza la TVR1 una dintre cele mai apreciate emisiuni culturale din istoria micului ecran, “Profesionistii”.
Eugenia Voda declara pentru HotNews, cu doua zile inaintea lansarii unui dublu CD de colectie, ca nu merge la alte emisiuni cand e invitata, ca acasa nu deschide televizorul si ca s-a apucat de televiziune pentru ca “era nevoie de ajutor”.

Am gasit intr-un interviu mai vechi de-al tau o fraza care m-a socat, si voi incepe cu ea, inainte de orice altceva: „Am facut televiziune asa cum, in vremea celui de-al doilea razboi, existau doamne care lucrau, voluntar, ca infirmiere in spitalele pline de raniti.” Nu inteleg!! Vorbim oare despre Romania si despre televiziunea din Romania?! Cum se suprapune aceasta componenta mesianica peste peisajul tot mai dezolant al televiziunii de la noi?

Ma bucur daca te-a socat, asa si trebuie! Ai impresia ca in spitale nu era cel putin la fel de dezolant ca in balamucul televizistic din Romania de azi? Si apoi, acele doamne care mergeau acolo, ca sa spele un coridor sau sa panseze niste raniti, te asigur ca nu vedeau in asta o “componenta mesianica”, ci mergeau pur si simplu pentru ca era nevoie de ajutor. 

Asa am simtit si eu, prin anii ‘90, cand valurile de televiziune dezolanta se revarsau peste natie: ca e nevoie de ajutor…  Poate la mine (daca tot suntem la HOTnews), s-ar putea vorbi mai degraba de o componenta masochista! Pentru ca intotdeauna am detestat televiziunea, dar la modul fellinian, deci fara incrancenare sau repulsie, pur si simplu am detestat-o cu zambetul pe buze. 

Daca sunt singura acasa, pot sa nu deschid televizorul cu lunile. Prefer sa citesc ziare. Sunt un intelectual roman care a ales acest mod de expresie – televiziunea -, crezand ca poate fi de ajutor, atata tot. Cred ca m-am inselat si ca batalia e pierduta.     

Emisiunea „Profesionistii” implineste noua ani de existenta. Mai tine? Mai ai suflu? Ai senzatia ca inca putin si epuizezi profesionistii din Romania?
 
Te felicit ca ai stat sa-i numeri. Din punctul meu de vedere, au trecut ca fulgerul. Acuma nu am timp sa-ti povestesc o teorie (stiintifica!), conform careia oricine persevereaza cum trebuie intr-un anumit domeniu are toate sansele sa devina genial. Deci, daca nu ai observat, afla ca am perseverat destul in televiziune ca sa fi devenit geniala.

Nu am senzatia ca epuizez profesionistii, am senzatia ca ma epuizez pe mine inutil, si ca alte proiecte ale mele stau blocate din cauza televiziunii. Dar asta e cu masochismul, el merge mai departe, tot mai departe. E greu sa-i impui o limita rationala!

Imagine
foto: Cinemagia

Cum a inceput „Profesionistii”? Ideea iti apartinea? 
 
Ideea imi apartinea, da. Primele editii au fost mult mai usor de facut, pentru ca am invitat oameni care mai fusesera la televiziune si care “stiau sa vorbeasca”, prin natura meseriei lor.

Pe traseu, am invitat si oameni pe care i-am descoperit eu, care nu mai fusesera niciodata intr-un studio, care se exprimau greu, care se blocau, deci lucrurile s-au complicat treptat, “operatiile” de neurochirurgie pe care le-am efectuat in “spital” au fost din ce in ce mai migaloase. 

Statistic vorbind, am avut o rata de supravietuire foarte buna, chiar daca am avut si esecuri, oameni pe care n-am reusit sa-i scot din limbajul de lemn nici cu macaraua, sau oameni de la care, dupa patru ore de stat de vorba, n-am retinut absolut nimic! Uneori ma gandesc ca as putea face sa para locvace pana si un mut! 

Cum arata emisiunea ideala?
 
Emisiunea ideala, cu care nu m-am intalnit inca, ar fi una in care eu sa tac tot timpul, iar ceea ce aud sa fie palpitant! Deocamdata nu am avut parte de un monolog atat de genial incat sa ma amuteasca, drept care mi-am conceput emisiunile ca un dialog intre doua personaje, in care important este cel de-al treilea personaj: mesajul, pe care eu nu l-am trimis prin posta, ci prin televiziune!

Asta apropo de mogulul hollywoodian care a zis, si bine a zis : “Daca ai un mesaj, trimite-l prin posta!” Dar asta e valabil in cazul artei, nu in cazul unui mijloc de informare si de formare cum e televiziunea. 

Dimpotriva, cred ca televiziunea ar trebui non-stop sa transmita mesaje, explicite, ca un mijloc foarte eficient de igienizare sociala. Din pacate, s-a pornit cu stangul de la “facerea lumii”, din ‘89, cu mahalaua expandata, iar acum lucrurile sunt scapate de sub control. 

Trebuie sa spun ca nu sunt pentru democratie in cultura (dar nu e o parere originala, e si parerea unor celebri sociologi occidentali). Cred ca in cultura (iar televiziunea se include, totusi, aici) lucrurile trebuie tratate coerent si urmarind o anumita directie. Altfel se creeaza, iata, o epidemie a vulgaritatii si a stupiditatii, cu nimic mai putin spectaculoasa decat “gripa porcina” – o gripa porcina la figurat.


Imagine

 
„Profesionistii” a impus un stil de montaj inedit pentru talk show-urile inregistrate de la noi. La tine in emisiune s-ar parea ca invitatii nu stau pe ganduri, dupa cum nici tu nu esti niciodata luata pe nepregatite. Cum ai ajuns la acest format? 
 
Nu uita ca am o formatie de om de cinema. Am studiat teatrologia-filmologia si am facut, ani de zile, practica la montaj. Invitatii mei stau pe ganduri cand consider eu ca e necesar. Altfel, ma ghidez dupa un singur principiu: toate genurile sunt bune, in afara de genul plicticos.

De curand, un fizician pe care l-am avut invitat mi-a spus dupa ce a vazut emisiunea ca intelege ce fac eu. Ca in fizica, in laborator – adica in studio -, se produce experimentul, iar apoi, la montaj, eu construiesc teoria.

Cum pregatesti o editie a „Profesionistilor”? 
 
Am o echipa mica si lucrez enorm, dar mi se pare penibil acum sa ma apuc sa si povestesc cum ma chinui. E ca si cand o campioana de patinaj artistic ar povesti cum se juleste ea la genunchi, in timpul antrenamentelor.

Au fost oameni pe care i-ai dorit in emisiune si te-au refuzat?
 
Extrem de putini. Nu m-au refuzat pe mine, ci aceasta vitrina care se cheama televiziunea. Sunt oameni care nu au dat nici un interviu la televiziune in viata lor. Ii inteleg. Nici eu nu merg la nimeni, la nici o emisiune. E destul ca merg la a mea !

De ce ai refuzat oameni care se invitau singuri la tine in emisiune? Modestia e un indiciu al profesionalismului?
 
Nu, din superstitie. Si traiesc bine cu superstitiile mele. Cand imi aleg invitatii, hazardul guverneaza totul, vorba vulpii lui von Trier, “domneste haosul”!

Cu emisiunea ta ai luat (pardon de expresie) pulsul elitei intelectuale din Romania. Care e concluzia ta dupa noua ani? Mai apar profesionisti?
 
Profesionistii exista, dar nimeni nu are nevoie de ei, cam asta e concluzia mea. Sauve qui peut! Dintre toate editiile pe care le-am facut pana acum, cel mai mult mi-a facut placere sa vorbesc cu fetita de 9 ani, campioana de sah, Daria Visanescu. N-am sa uit niciodata ochii ei mari, albastri, geniali, incercand sa inteleaga ce se intampla la masa noastra de sah. 
 
Cat la suta te mai simti critic de film?
 
Mi-am tratat invitatii ca pe niste personaje vazute de un critic de film. Sigur ca uneori mi s-a parut ciudat, gen “da mama cu biciu-n mine!”, ca, in loc sa scriu o cronica de film stateam sa montez un stomatolog sau un crescator de trandafiri, sa zicem!

M-am gandit sa scot o carte cu cronicile mele preferate, pe care sa o intitulez “Si eu am fost critic de film”. Dar baiatul meu mi-a spus ca i se pare un titlu trist. Totusi, nu uita ca de la Cannes scriu zilnic, deci ma mentin in elita presei cinematografice acreditate cu “rose pastille”. Vorba aceea, sunt de acord sa fiu modest, dar sa se stie!

____________________________________________________________________
Lipsa diacriticelor se datorează site-ului ”Ceașca de Cultură”; un minus la acest capitol 🙂
Anunțuri

3 gânduri despre „EUGENIA VODĂ: Sunt un intelectual român care a ales acest mod de expresie – televiziunea -, crezând că poate fi de ajutor. Cred că m-am înșelat și că bătălia e pierdută.

  1. Mi-a facut o deosebita placere sa lecturez acest interviu. Nu-l citisem pana acum! Iti multumesc mult!
    Eu o ador pe Eugenia Voda! O profesionista cu adevarat!
    O seara minunata iti doresc, Mihai! 🙂

  2. Un personaj discret, elegant, care nu ţipă şi nu se manifestă agresiv ca să poată fi auzită. De ce nu fac şi alţii la fel oare?

    1. Probabil pentru că nu pot ieși în evidență altfel decât făcând gălăgie. Fiecare după posibilități…:)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

Blogul unei cinefile

Filme, seriale, recenzii și recomandări

Onișoară Claudiu-Liviu Blog

Poezie, proză scurtă, articole, eseuri.

CLIPE DE RAI DIN IADUL MEU

SCRIE! Nu sta degeaba că degeaba stai

Fum de Ţigară

Simte,dar taci.Scrie.

Dintr-o suflare

Povești de suflet

Personaje de Basm

„Cărțile reprezintă umanitatea dată la tipar.” Barbara W. Tuchman

Poetaria Journal

© Ioana Haitchi - Blog de poezie, traduceri, eseuri, ştiri culturale

*Ana-Maria.PM*

Poetry lover, coffeeholic & books addict

Colțul Cultural

Repaus cu cap

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

365 dni w obiektywie LG

365 days a lens LG

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close