Filosofia plecării

Imagine

Venin!

De ştiam să nu mai vin…

Tu m-ai secătuit din plin,

venin…

Fetid!

În aer ace de acid.

Mă doare, lacrima-i un chin

palid.

Dur şi sonor,

Cum c-aş fi nerecunoscător!

Cunosc de ani al tău contor

Şi zbor…

Şi zbor, că doru-i apăsător

De pace, drag, de calm, de uşor.

Aici împins sunt de la spate

Să-mi văd de drum, să merg departe.

Filosofia-mi e un mod de a trăi,

Când viaţa-i anostă, ea-mi dă bucuria…

Călătoria!

Arta de a supravieţui.

E linişte, se aşterne praful.

Sub soare încă o zi comună,

El n-are inimă nebună.

De-acum altul îmi este glasul,

Pasul.

__________________________________________________________MiCo

foto:gabrielahulea.blogspot.com

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Filosofia plecării&8221;

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s