Venin!
De ştiam să nu mai vin…
Tu m-ai secătuit din plin,
venin…
Fetid!
În aer ace de acid.
Mă doare, lacrima-i un chin
palid.
Dur şi sonor,
Cum c-aş fi nerecunoscător!
Cunosc de ani al tău contor
Şi zbor…
Şi zbor, că doru-i apăsător
De pace, drag, de calm, de uşor.
Aici împins sunt de la spate
Să-mi văd de drum, să merg departe.
Filosofia-mi e un mod de a trăi,
Când viaţa-i anostă, ea-mi dă bucuria…
Călătoria!
Arta de a supravieţui.
E linişte, se aşterne praful.
Sub soare încă o zi comună,
El n-are inimă nebună.
De-acum altul îmi este glasul,
Pasul.
__________________________________________________________MiCo
foto:gabrielahulea.blogspot.com
Colțul Cultural 
2 răspunsuri la “Filosofia plecării”
Mi-a placut mult poemul, Mihai! Iti multumesc ca ai impartasit cu noi!
O duminica minunata iti doresc, Mihai! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulțumesc frumos, Ștefania! O duminică minunată!
ApreciazăApreciază