Indiferent cum îl interpretăm, romanul lui Rebreanu nu poate trece neobservat. Fie că ești adeptul teoriei reîncarnării (sau al metempsihozei, cum i se mai spune) ori aparții grupului celor care cred că toată acțiunea s-a petrecut, de fapt, în cele câteva secunde dinaintea morții profesorului Toma Novac, romanul te va provoca continuu să te întrebi…
Personal, am avut plăcerea să citesc romanul în urmă cu câteva luni, grație unui curs de arhetipuri din cadrul masterului urmat, căci, în ”Adam și Eva” apare clar descris arhetipul cuplului, Animus și Anima (Sizighia). Dar hai să vedem despre ce e vorba de fapt în acest ”fals roman”, după cum e clasificat el pe bookblog.ro.
Ca și structură, opera cea mai dragă a lui Rebreanu (declarație făcută chiar de el) este compusă dintr-un mozaic de nuvele. În fiecare dintre ele, se reiterează o poveste de dragoste, aparent de sine stătătoare, ce se petrece în câte un colț diferit al lumii și într-o perioadă diferită, pornind de la Antichitate până-n contemporaneitate. Firul roșu al romanului pare să fie, la rădăcină, o poveste de dragoste dintre un El și o Ea care se termină mereu tragic și reîncepe mereu altfel. Mulți s-au întrebat dacă avem de-a face cu un roman, de fapt, ori cu un ciclu de nuvele-n ramă.
foto:ioanabudeanu.com
Firul epic al cărţii se desfăşoară de-a lungul a şapte vieţi ale aceluiaşi suflet care încearcă necontenit să se unească cu sufletul pereche, aducând astfel aminte de mitul platonician al androginului. Cifra şapte şi multiplii lui apar obsedant nu doar în structura cărţii (şapte vieţi, şapte capitole cu şapte părţi fiecare) dar şi pe parcursul naraţiunii, reprezentând zile de naştere, date ale morţii, perioade de călătorii, ritualuiri antice etc. (http://www.bookblog.ro/altele/adam-si-eva/)
Dat fiind faptul că trecem prin civilizații și culturi diferite, prin perioade istorice importante, ne face să înmagazinăm, grație autorului, un bagaj de cunoștințe de cultură generală deloc de neglijat. Acțiunea se petrece pe rând în India, Egipt, Babilon, Imperiul Roman, Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, Regatul Francez, iar la final, în România interbelică.
Pe parcursul capitolelor se observă o creştere a statutului bărbatului de la membrul unei caste inferioare la un filozof cu o stare materială foarte bună, sugerând astfel apropierea de ultima reîncarnare şi înţelegerea tainelor sufletului. (http://www.bookblog.ro/altele/adam-si-eva/)
Felul în care poveștile de iubire din fiecare viață sfârșesc e legat de o a treia persoană, apare, deci, triada, o altă mostră de simbolism și izvor de interpretări. Mereu unul din personaje moare (bărbatul, aici putem invoca și puterea karmei, nu degeaba s-a început cu India istorisirea din primul capitol), iar moartea are loc într-un mod brutal. În acest sens, Rebreanu nu s-a dezis de la ”formația” sa de realist și a descris extrem de brutal unele scene.
Romanul a fost scris în anul 1925. Același motiv al metempsihozei mai fusese folosit anterior și de Eminescu în Avatarii faraonului Tla.
foto:dcnews.ro
Dat fiind faptul că romanul lui Rebreanu este un ”perpetuum mobile romantic” și că tema vieții dincolo de moarte, a reîncarnării și a întâlnirii de după dă puțin cu spiritul revigorant al sărbătorilor, am să vă las să rumegați subiectul romanului și, de ce nu, să vă invit la o (re)lectură a acestuia.
____________________________________________________________________
COLȚUL CULTURAL ia pauză pentru o săptămână.
Din inimă vă doresc SĂRBĂTORI FERICITE ALĂTURI DE CEI DRAGI, MULTĂ LINIȘTE ȘI PACE ÎN INIMILE VOASTRE!
Ne revedem curând cu un subiect despre arhetipurile lui Jung, dacă tot am adus problema în discuție… Până atunci, aveți grijă de voi!
________________________________________________________________Mihai
„Doar” de 3 ori am citit 🙂 Îţi doresc un Paşte plin de lumină şi căldură sufletească!
Cu drag,
Mihaela
Ma bucur, este o poveste speciala. Multumesc pentru urari, asemenea! 🙂
Hristos a inviat! 🙂
Fie ca Invierea Lui, sa-ti umple inima cu pace, lumina in suflet, credinta, darnicie, iubire si mangaiere. Sa ai parte de multe bucurii, Mihai , impreuna cu cei pe care ii iubesti tu cel mai mult!
Un Paste Fericit, iti doresc, Mihai! 🙂
Adevărat a înviat! Cu scuzele de rigoare, am fost mai mult plecat… Îți doresc zile pline de lumină și binecuvântare, dragă Ștefania! Îți doresc toate cele bune alături de cei dragi!!
Mihai:)
Este într-adevăr un roman al sacrificiului în numele iubirii, mai bine zis preferinţa pentru moarte, decât o viaţă în care iubirea nu se poate împlini, e o căutare perpetuă a jumătăţii sufleteşti. Mi-a făcut mare placere să il citesc. E un roman ce atinge profunzimea simţirii, dupa păerea mea, aşa ca nu avea cum să nu îmi placă. 🙂 Şi eu îl recomand cititorilor. Felicitări pentru articolele scrise pe blogul tău. Pe bună dreptate e un colţ cultural.
Mulțumesc mult, Naty! Mi-a plăcut și mie la nebunie romanul din mai multe motive- tema abordată, scriitura, amestecul cu istoria, posibilitatea reînceperii de la capăt. Vorbele tale m-au măgulit, ești prea generoasă, merci frumos! Ești binevenită mereu pe micul meu colț cultural :).
Să o iei de la capăt de fiecare dată e fascinant pentru noi, oamenii, şi încurajator. Să te naşti pentru a muri şi să mori pentru a te naşte cred că face parte din ciclul vieţii, al Universului însuşi.
Așa este, ciclul sacru