Cifra dorinței

 

Cei doi îndrăgostiți plecau din casa familiei viitoarei mirese cu mult mai puține speranțe decât veniseră. În ciuda adversităților, s-ar fi așteptat la o întorsătură de 180 de grade măcar o dată în viața lor. Cecilia și Narcis se îndepărtau acum de casa fetei ținându-se strâns de mână, lăsând în urmă blestemele coanei Emilia. Fata și-ar fi dorit ca noroiul de pe stradă să fi fost un semn de bun augur, ca în vise. De ce numai acolo se împlinesc lucrurile așa cum își dorea ea?

La șapte săptămâni de la acest eveniment, cuplul de tineri îndrăgostiți devenea acum cuplul de tineri însurăței. Ea avea doar 20 de ani, iar el 21. Cu puțin ajutor din cealaltă tabără, a socrilor mari, cei doi reușiseră să închirieze o garsonieră, undeva la periferia orașului. Fiecare zi era mai plăcută decât precedenta și clipele când erau împreună în ”micuța lor scorbură”, cum o numise Narcis, erau memorabile. Narcis își aduse colecția sa de cuțite de vânătoare, iar Cecilia colecția sa de basme, acestea erau primele decorațiuni ale casei.

*

Anii au trecut și cei doi… nu s-au despărțit, nu au pățit niciun accident, nu au suferit de foame sau de frig, în schimb, amândoi așteptau de la o lună la alta o veste bună. Cecilia își dorea un copil enorm de mult, făcuse din asta un scop imediat după căsătoria cu Narcis. Întrerupându-și studiile la momentul căsătoriei, s-a dedicat în întregime găsirii unui sens în noua configurație în care se găsea viața ei acum. Sensul acela era copilul, copilul era dorința…

– Do-rin-ța… auzi, mami? Are șapte litere și se desparte în trei silabe. Tu știi ce înseamnă asta? Amândouă sunt cifre magice, puiul lui mama.  Nu avea cum să nu mi se îndeplinească dorința, magică prin ea însăși. Hai la mama, puiule! Ești așteptat.

Această retorică avea loc în camera special amenajată pentru viitorul membru al familiei. Cecilia primise cu câteva ore înainte marea veste: după șapte ani de tratamente și intervenții, femeia rămăsese însărcinată cu primul ei prunc. Acum stătea pe un scăunel în fața micului țarc și citea din nou povestea ”Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” plușaților din pătuț. Toată camera fusese mobilată într-una, zugrăvită și modificată în acei șapte ani de când cei doi se mutaseră în ”scorbura” cu pricina.

Ajungând la finalul poveștii, femeia, ca niciodată, se opri pentru un moment. Basmul părea că are un final tare neinspirat, cu o moarte. Nu poți învăța copilul ce e moartea de când e mic, nu? Ce sens are? Și-așa e atât de departe de el că… va avea timp destul să afle de ea. În ciuda nodului ce i se puse-n gât, Cecilia continuă cu ultima parte a basmului mângâindu-se pe pântec… acest ritual al citirii poveștii, preferata ei, dură până în ziua nașterii.

După ce născu era prea ocupată cu micuțul Bogdan pentru a-i mai citi povești, și-apoi el era așa de cuminte, aproape supus. Nu deranja cu nimic, nu plângea excesiv, mânca bine… Femeia-l hrănea atent, căci, născându-l la șapte luni și jumătate, se temea tare mult că nu va supraviețui. În slavona veche, Bogdan înseamnă ”darul lui Dumnezeu” și acesta fusese motivul principal pentru care părinții îl aleseseră pentru comoara lor.

*

Basmul mai avea să revină la urechile copilului în clasa a VII – a, când o parte din semnificațiile sale fură învățate la limba și literatura română, dar, pentru un copil de 14 ani, așa cum era pe-atunci Bogdan, aceste lucruri nu rezonau, nu aveau de ce să se agațe. Bogdan surprinse, privind  pe fereastra clasei, o tâlhărie ce se petrecea sub ochii săi. Profesoară tocmai explica simbolistica încărcată și intențiile autorului basmului când victima de afară fu înjunghiată de către hoț. Brusc, profesoara lovi cu palma masa la care era așezat copilul, distras într-atât de tare, încât micuțul avu senzația unei tăieturi groaznice în zona stomacului. Șocul fusese atât de puternic, încât profesoara fu nevoită să cheme asistenta școlii. Disperată, printre lacrimi, îi explică doamnei Irina, asistenta, în timp ce aceasta trata copilul, tot ce se întâmplase:

– Tu știi în ce stare mă aduc ăștia dintr-a șaptea, nu? Toată pălăvrăgeala aia ce le-o îndrug la oră nu e tocmai ca să fiu plătită, e pentru că la un moment dat în viață chiar le va folosi! Hai, mă, Irina, zi și tu ceva!

– Stai, domne, că de greșesc palparea și are apendicită nu te mai pot face eroină. Sst!

Copilul interveni și el în discuție:

– Ce sunt eroii, doamna profesoară?

– Eroii sunt ăia care se dau rotunzi, așa ca tine, acum. Zi că nu te doare, te rog!

– Nu zic, că mă doare încă.

– Da, sigur…

– Dar, totuși, ce sunt eroii?

– Eroii sunt cei care n-au altă treabă decât să-și facă probleme în numele altora, na! Făt-Frumos cum a sfârșit? Mort pe treptele casei părintești, că i-a trebuie să umble lelea, ptiu, Doamne, că vorbesc și cu păcat acum…

În ciuda exaltării exagerate a profesoarei și a durerilor lui Bogdan, asistenta nu descoperi nimic suspect și-l trimise acasă. Episodul dispăru din mintea băiatului ca și când nu ar fi existat.

tumblr_l2dw205XYl1qayf1vo1_500_thumb

*

După 3 ani, Bogdan se îndrăgosti și el pentru prima oară de o fată mai mare cu șapte ani decât el. Gilda însemna totul pentru el. Semăna atât de mult cu maică-sa, încât de multe ori asemănarea îl șoca. Brunetă, mignonă, cu ochi albaștri și două alunițe distinctive pe față. Cei doi dăduseră unul peste celălalt din întâmplare, în parc, la locul lui preferat. De atunci, acel loc deveni ”al lor” și băiatul dădea tot mai rar pe acasă, transformându-se de la o zi la alta într-o persoană pe care părinții nu o mai cunoșteau. Din nefericire, totul dură numai o săptămână, după care, brusc, Gilda refuză să-l mai vadă. Băiatul nu se împăca cu absența fetei, deși, paradoxal, avea senzația că-i simte prezența la tot pasul, urmărindu-l din umbră și hăituindu-l ca pe o pradă.

Într-o seară, Bogdan avu o criză, simțea cum sufletul nu i se mai coordonează cu corpul și cum viața i se scurge din el. Focul mocnit din sufletul său îl perpelea mai tare ca niciodată. În acea seară, sfârșit, i se confesă mamei: ”Mamă, eu nu trebuia să vin pe Pământ, așa-i? Eu nu am nici un sens aici!”. Cecilia îl privi siderată, dar nu putu să-i spună nici da, nici nu, pur și simplu nu-i ieșeau cuvintele. Cutremurată de confesiunea băiatului și de starea sa, plecă de acasă să caute ajutor la o bună prietenă. Femeia nu răspundea la telefon, iar în acea seară nici Narcis nu era acasă, ci trimis într-o delegație. Cecilia plecă cu inima îndoită spre locuința prietenei sale, ultima ei speranță.

În acest timp, Bogdan privea pierdut în tavan, așteptând ceva ce nu mai venea odată… Brusc, mobilul începu să-i zbârnâie ușor. Nu-l mai folosise de câteva zile, abia mai dădu de el în camera dezordonată. Când privi ecranul, abia lizibil din cauza consumului aproape total al bateriei, văzu că are un mesaj de la Gilda. Îl deschise pe nerăsuflate și acesta suna succint: ”Te aștept la mine”. În acel moment, băiatul simți cum un curent îi străbătu corpul din creștet până-n tălpi. Se încălță rapid și ieși amețit din camera sa. Era slăbit, nu prea mai mâncase de ceva timp. Ca prin ceață zări ușa apartamentului, dădu să iasă și în prag îi apăru un băiat brunet cu trăsături angelice. Tânărul îi spuse:

– Ești așteptat…

În momentul următor, băiatul înfipse în pântecul lui Bogdan cuțitul de vânătoare pe care-l ținea în mână. Totul dură doar o secundă. Din pântecul băiatului țâșni un șiroi de sânge ce i se scurse pe adidașii albi… albul și roșul, roșul pe alb… sacrificiul pe puritate. Când Bogdan ridică privirea, nimeni nu mai era acolo, reuși să facă câțiva pași și se întinse de-a lungul pe scările din fața apartamentului său.

După ceva timp apăru și Cecilia. Ajungând la etajul 7 al blocului , unde locuiau, observă pe scări o lumânare aprinsă a cărei ceară se scurgea și o revăzu, după mult timp, pe maică-sa, dna. Emilia, cu un batic negru pe cap. La vederea fiicei sale, bătrâna o luă în brațe. Era aproape de nerecunoscut, Ceciliei i se păru că s-a urâțit formidabil în ultimii ani. Femeia nu înțelegea nimic din tot ce vedea. Bătrâna, sărutând-o pe obraz, îi spuse:

– Așa i-a fost scris, fata mea.

În acel moment memoria Ceciliei se întoarse în urmă cu 24 ani și-și aminti momentul în care fuseseră alungați, ea și Narcis, de la casa mamei sale cu ocări și blesteme dintre care unul îi suna acum obsedant în minte: ”Să fiți blestemați și să n-aveți parte de copii!”. Cu ochii mari, Cecilia se îndepărtă de maică-sa. Doar lacrimile-i mai puteau curăța ultimele urme de sânge de pe scări. Acum înțelesese totul, dar era prea târziu.

7/8 aprilie 2013

_______________________________________________________________________Mihai Cotea

foto:weheartit.com

Anunțuri

5 gânduri despre „Cifra dorinței

  1. Fictiune sau realitate?

    1. Ficțiune ce ar putea deveni la fel de bine și realitate…depinde 🙂

    1. Așa-i, de-ar fi totul vesel în viață… 🙂

      1. Am fi cu totii fericiti si nu am aprecia suficient viata. Deci, … 🙂

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

Blogul unei cinefile

Filme, seriale, recenzii și recomandări

Onișoară Claudiu-Liviu Blog

Poezie, proză scurtă, articole, eseuri.

CLIPE DE RAI DIN IADUL MEU

SCRIE! Nu sta degeaba că degeaba stai

Fum de Ţigară

Simte,dar taci.Scrie.

Dintr-o suflare

Povești de suflet

Personaje de Basm

„Cărțile reprezintă umanitatea dată la tipar.” Barbara W. Tuchman

Poetaria Journal

© Ioana Haitchi - Blog de poezie, traduceri, eseuri, ştiri culturale

*Ana-Maria.PM*

Poetry lover, coffeeholic & books addict

Colțul Cultural

Repaus cu cap

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

365 dni w obiektywie LG

365 days a lens LG

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close