Jocuri psihologice, whisky și Liz Taylor

Din seria filmelor Gold ale deceniului ’60, pe lângă The visit și The miracle worker trebuie amintită și pelicula în care Liz Taylor și-a câștigat faima – Cui i-e frică de Virginia Woolf? … dar, oare, de ce-ar trebui să ne fie frică de Virginia Woolf? Poate pentru că la un moment dat în viață, putem ajunge la fel ca ea… Iată povestea filmului, pe larg:

Imagine

posterul original al filmului (foto WIKIPEDIA)

Acțiunea se concentrează în jurul relației dintre Marha (Elizabeth Taylor) și George (Richard Burton). Acțiunea începe în preajma unei sucombări psihologice a femeii. Cauza acesteia este lăsată spre finele acțiunii, astfel că, la prima vedere, tot ceea ce se desfășoară în fața telespectatorului sunt niște infinite certuri, ironii și jocuri ”prostești” între un cuplu de căsătoriți cu experiență.

Cei doi tineri căsătoriți care îi secondează și care sunt invitați de Martha, fără știrea lui George, sunt imaginea lor întoarsă-n oglindă – Nick (George Segal) și Honey (Sandy Dennis) se văd prinși la mijloc în acest vârtej psihologic, în acest turnir dintre Martha și George. Mrejele jocurilor lor, neînțelese de cei doi la început, luând astfel calitatea telespectatorului, nu-i ocolesc. Motivul ține de o frustrare adâncă ce pare să recidiveze, să explodeze, mai bine zis, la momente de timp clar stabilite de care femeia se simte legată afectiv. O dată cu această avalanșă a celuilalt eu al său, ies la suprafață și alte probleme de cuplu mai adânc ascunse și care, altminteri, n-ar fi fost nici măcar pomenite (o greșeală amarnică, având în vedere importanța conversației într-o relație).

Practic, filmul urmărește începutul și sfârșitul acestui vârtej emoțional al Marthei, secondată de George (care are propriile probleme și nemulțumiri sufletești) cu ajutorul celor două ”instrumente umane” (celălalt cuplu, asupra căruia repercursiunile întâlnirii nu vor întârzia să apară, telespectatorul aflând pe parcurs problemele de cuplu și ale lui Nick și Honey) de care protagoniștii se folosesc în extracția acestor emoții puternice din adâncul sufletului.

”Cui i-e frică de Virginia Woolf” e un film cu care trebuie să ai răbdare, un film greu, lung, care necesită revizionări, dar care merită timpul acordat dacă știi să apreciezi și să descoperi psihologia celor de lângă tine. Interpretarea actorilor e ireproșabilă, deși în realizarea filmului au scăpat unele mici greșeli de scenografie, iată o scurtă listă în videoclipul următor:

Printre distincțiile obținute se numără:

Premiile Oscar 1967

Cea mai buna actrita in rol principal – Elizabeth Taylor

Cele mai bune costume (alb-negru) – Irene Sharaff

cea mai buna scenografie (alb-negru) George James Hopkins și Richard Sylbert

Cea mai buna imagine alb-negru – Haskell Wexler

Premii BAFTA 1967

BAFTA pentru cel mai bun film de orice origine – Mike Nichols

P.S. E incredibil cât de jos a fost cotat filmul de CineMagia – 8.4 – poate sunt eu prea subiectiv ori publicul român s-a obișnuit prea mult cu comercialul

TRAILER

UNA DINTRE SCENELE MELE FAVORITE

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

Blogul unei cinefile

Filme, seriale, recenzii și recomandări

Onișoară Claudiu-Liviu Blog

Poezie, proză scurtă, articole, eseuri.

CLIPE DE RAI DIN IADUL MEU

SCRIE! Nu sta degeaba că degeaba stai

Fum de Ţigară

Simte,dar taci.Scrie.

Dintr-o suflare

Povești de suflet

Personaje de Basm

„Cărțile reprezintă umanitatea dată la tipar.” Barbara W. Tuchman

Poetaria Journal

© Ioana Haitchi - Blog de poezie, traduceri, eseuri, ştiri culturale

*Ana-Maria.PM*

Poetry lover, coffeeholic & books addict

Colțul Cultural

Repaus cu cap

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

365 dni w obiektywie LG

365 days a lens LG

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close