SAREA ÎN BUCATE VS. A SÓ – analiză hermeneutică detaliată

Introducere

”Sarea-n bucate” este un basm cules de Petre Ispirescu ce a cunoscut deosebit de multe variante pe întreg mapamondul. Nu se cunoaște încă varianta originală. Se bănuiește că povestea de bază a acestuia a contribuit la crearea piesei de teatru ”Regele Lear” scrisă de William Shakespeare. Printre variantele basmului se numără și A só, versiunea maghiară a operei. Cu ajutorul unui rezumat tradus al operei maghiare, am pornit spre crerea unui început de analiză comparativă hermeneutică între ediția maghiară și cea românească a basmului.  Pentru acest demers am pornit de la două ”coincidențe”. Atât varianta românească a basmului, cât și cea maghiară au beneficiat de o variantă scrisă și de una video. Cunoscând acestea, am purces spre compararea pe orizontală și diagonală între cele două încercând, la final, trasarea unei concluzii.

1.     A só

A só spune povestea un crai, aproape de moarte, care avea trei fiice si trei regate. Cele trei regate erau diferite, astfel că regele trebuia sa decidă cărei fiice sa-i dea cel mai frumos dintre acestea. Întrebându-le pe rând cat de mult îl iubesc, ele au răspuns astfel:

prima fiică: te iubesc precum iubește porumbelul grâul proaspăt;

a doua: te iubesc precum iubesc vântul răcoros pe caniculă;

a treia: te iubesc precum iubesc oamenii sarea[1].

Craiul s-a înfuriat pe mezină și a alungat-o. Mezina s-a rătăcit într-o pădure din care nu putea ieși, așa că s-a așezat într-o scorbură unde și-a dus zilele timp de un an de zile . După acest timp, în pădure a apărut prințul din regatul vecin și a văzut-o printre tufișurile de zmeură. Acesta o cheamă de trei ori, ultima oară amenințând-o că o va împușca dacă nu iese. În pofida zdrențelor, fata i-a fost pe plac prințului. Acesta a luat-o acasă, a îmbrăcat-o cum se cuvine și s-au cununat imediat. Aflând de la ea de ce a fost alungată de acasă, micul crai intervine pentru a schimba lucrurile. L-a invitat pe tatăl ei la palat și a poruncit ca toate mâncărurile pregătite pentru acesta din urmă să nu fie sărate. Evident, regelui nu i-au plăcut mâncărurile și i-a cerut socoteală micului crai. Acesta a răspuns că de obicei se gătește cu sare, dar că ar fi auzit că bătrânului nu-i place sarea. Nedumerit, bătrânul crai află că fiica sa a fost cea care i-a dat informațiile tânărului. Aceasta își face apariția, se împacă și primește cel mai întins regat.

 

2.     Sarea în bucate

Basmul românesc, cules de Petre Ispirescu are o structură ușor diferită. Mezina se numește Ileana, un nume arhiutilizat în basmele românești. La cele trei declarații făcute tatălui, găsim din nou câteva diferențe. Prima fiică spune că-și iubește tatăl precum mierea, a doua precum zahărul, iar Ileana[2], mezina, că-l iubește precum sarea-n bucate. Efectul rămâne același, dar fata, rătăcind tot prin pădure, ajunge la un palat unde, după ce se roagă de chelăreasă, obține postul de îngrijitoare. După un timp, recomandată împărătesei de chelăreasă, Ileana ajunge mâna ei dreaptă. Are loc o revoltă la palat în care feciorul este rănit. Ileana are grijă de el, iar acesta, după ce se trezește, se îndrăgostește pe loc de ea. Chiar dacă mama n-a fost inițial de acord cu căsătoria, împăratul a reușit s-o convingă. La festinul pregătit pentru nuntă, Ileana a pregătit un meniu special pentru tată: sarmale cu miere, friptură cu zahăr și murături cu dulceață. Rezultatul și finalul sunt identice cu varianta maghiară, mai puțin partea moștenirii.

foto: lecturi-scolare.blogspot.com

Singura deosebire între varianta scrisă și cea video[3] e următoarea: În varianta scrisă când începură a face poftirile la nuntă, ”logodnica fiului de împărat se rugă cu cerul, cu pământul ca la nuntă să poftească şi pe împăratul cutare, pe tatăl ei adică; se feri însă d-a spune cuiva că este fata acelui împărat”[4]

Dincolo de aceste diferențe, sunt lesne de observat felurile în care au fost adaptate versiunile cele două. A só este mai încărcată de simboluri, apare strigarea de trei ori și ascunderea în scorbură, adică revenirea la natură. Trei se găsește la toate nivelurile, în toată lumea ca și cifră simbolică putându-se interpreta astfel; numărul trei este ”cifra încercărilor de tot felul, a repetărilor menite să asigure reușita unei acțiuni”[5], de aici și legătura pe care o putem trasa cu textul. De asemenea, vorbim despre două  arii creștine de dezvoltare a basmului. Nu putem trece cu vederea peste Sf.Treime, atât de importantă-n creștinism, având rol de protecție. Prințul nu știa cine se află în scorbură, putea fi vorba de un duh rău, știind despre ele că se pot ascunde în locuri întunecate.

Putem spune că motivul labirintului apare în ambele povești. În conștiința culturală a omenirii, labirintul[6] a fost asociat cu căutarea plină de primejdii a luminii, a unui centru, a unei soluții salvatoare în lumea dezordinii. De asemenea, labirintul e considerat și drumul spre inițiere.

În A só, mezina se rătăcește prin pădure, iar în Sarea-n bucate, fata ajunge, trecând prin pădure, să dea peste palatul unde avea să-și găsească sortitul. Dincolo de labirint, pădurea este asociată templului natural, freneziei și exuberanței vieții, dar și spaima, pericolelor, rătăcirilor sau morții[7] . Cunoscând faptul că pădurea este esența religiei dendrolatrice din trecutul popoarelor indo-europene, putem doar bănui sâmburele original al primei variante a basmului. Totuși, în basme, de obicei, pădurea apare ca un loc intermediar între lumea de aici și cea de dincolo, însă în lucrările de față, pare mai mult să aibă semnificația unui loc de repaus sau adăpost[8], asimilată pântecului matern, întorcându-ne din nou la punctul din care am început analiza, respectiv revenirea la natură.

Totuși, de ce au ales fetele anumite ingrediente și animale pentru a-și demonstra dragostea față de tată? În versiunea maghiară prima fiică îi declară tatălui că-l iubește precum iubește porumbelul grâul. Porumbelul, în vechea religie aramaică, este dedicat zeițelor Anat și Iștar – care patronează dragostea și fecunditatea[9]. De asemenea, la mai multe popoare, aceasta este considerată un exemplu al dragostei împărtășite. În creștinism, ”simbolismul porumbelului (pasărea ce încarnează Sfântul Duh) preia, pe de-o parte, semnificația mediteraneană a iubirii (într-o metaforă sublimată), dar continuă și o tradiție a poporului evreu, unde se presupune că a fost o pasăre totemică”[10]. Grâul are aici sensul perpetuării, acel ingredient cheie al nemuririi[11].

Cea de-a doua fată a împăratului din A só îi declară tatălui că-l iubește precum iubește vântul canicula. Deși sună bine la prima vedere, s-ar putea ca fata mijlocie să se fi dat de gol, căci vântul semnifică agitația haotică, nestatornicia, puterea impetuoasă fără finalitate precisă, deșertăciunea[12]. Legătura cu sora cea mare se face prin faptul că vântul mai este asociat și păsării.

În varianta românească, comparațiile sunt mai succinte. Fata cea mare-i spune tatălui că-l iubește precum mierea. Despre miere știm că este un aliment sacru, simbol al ”vieții dulci”[13], al fericirii în general, sinonimul ”dulcelui” în sensurile sale gustative și cele spirituale. Fata mijlocie, în schimb, îi declară tatălui că-l iubește precum zahărul. Luându-ne pe principiul dulcelui, pare că dragostea scădea direct proporțional cu vârsta fiicelor.

Este momentul să trecem la interpretarea punctului comun și central al celor două opere: sarea. Călcând din nou pe urmele lui Evseev, observăm că ”sarea servește la conservarea alimentelor; de aceea a devenit un simbol al incoruptibilității, al substanței purificatoare și-al alianței indestructibile”[14]. Reîntorcându-ne la esența textelor observăm o potrivire perfectă. Mezina/ Ileana nu a intrat în jocul surorilor ei, ci a dovedit înțelepciune, și-a susținut părerea fără a detracta cele spuse de celelalte, a dat dovadă de incoruptibilitate. Trecând la partea a doua a celor spuse de Evseev, constatăm că legătura tatălui cu mezina a rămas indestructibilă, în ciuda adversităților, un soi de alianță indestructibilă. Dar această alianță se poate constata, ba chiar mai bine, poate, între fată și prinț, alesul inimii ei, de care nu a despărțit-o nici măcar moartea și cu care s-a ajutat înspre reatragerea tatălui ei, cel puțin în varianta maghiară, unde e mai explicit.

Concluzie

Iubirea poate fi exprimată în multe feluri și de-a lungul literaturii putem lesne observa acest lucru. Ceea ce a rămas totuși valabil de-a lungul timpului e principiul simplității și sincerității. Dincolo de limba în care au fost spuse și de felul în care au fost adaptate, variantele maghiară și română au un mesaj unic, ușor și util: detaliile fac diferența, iar în iubire (fie ea părintească, prietenească sau între îndrăgostiți), acestea dau gustul.

SURSE:

P. ISPIRESCU, Sarea în bucate, ed.Euro-Print, București, 1996

I. EVSEEV, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, ed.Amarcord, Timișoara, 2001

M. COSNICEANU, Dicționar de prenume, ed.Știința, 2006, Chișinău, Republica Moldova

http://vision.vein.hu/~woodpaul/diploma/mesek/a_so.html

http://www.youtube.com/watch?v=2N4BvZJjk2Q (A só- varianta video)

https://www.youtube.com/watch?v=fTckLjnPcNY (Ca sarea-n bucate– varianta video)

---

[1] http://vision.vein.hu/~woodpaul/diploma/mesek/a_so.html accesat pe 30 mai 2013

[2] Ileana este o formă hipocoristică a prenumelui Elena. În documentele românești este atestată din sec.XV, în credințele populare fiind considerată o apărătoare împotriva fulgerului, focului, trăsnetului și tunetului. Se presupune că Helene a fost o veche divinitate la origini, unii cercetători indicând sensul de ”strălucitoare”. Vezi M. COSNICEANU, Dicționar de prenume, ed.Știința, 2006, Chișinău, Republica Moldova, p.50

[3] Variantele video ale basmelor se pot găsi aici http://www.youtube.com/watch?v=2N4BvZJjk2Q (varianta maghiară) și aici https://www.youtube.com/watch?v=fTckLjnPcNY (varianta românească), accesate pe 29 și 30 mai 2013

[4] P. ISPIRESCU, Ca sarea-n bucate, ed.Euro-Print, București, 1996

[5] I. EVSEEV, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, ed.Amarcord, Timișoara, 2001, p.196

[6] ibidem, p.95

[7] ibidem, pp.141-142

[8] ibidem

[9] ibidem, p.158

[10] ibidem

[11] ibidem, p.77

[12] ibidem, p.208

[13] ibidem, p.117

[14] ibidem, p.170

Pentru varianta soft vizitează acest LINK