Povestea calfelor din Sibiu

Povești săsești

„A fost odată ca niciodată un croitor și un giuvaiergiu și au pornit ei împreună tovarăși de drum, că aveau amândoi cam aceeași țintă.” (Frații Grimm, Darul piticilor)… și-au trecut mări și țări, și au poposit într-un oraș aglomerat, printre claxoane și muzică din cafenele, între adolescenți trendy și turiști visători, care-i privesc mirați.

Într-o cu totul și cu totul altă lume…

Dacă urci scările de către Orașul de Jos, pe sub turn, ajungi într-un colț de Sibiu cu un farmec medieval. Se aud vagi bătăi de unelte, miroase a lut. Câțiva tineri prăfuiți, îmbrăcați aparte, trec tăcuți, ducând saci de var. Alții cioplesc în piatră și bat pe o daltă ritmul altor vremuri. În Piața Huet, calfele Evului Mediu sunt la ele acasă.

Calfele – o „frăție” cu reguli stricte

Calfele sunt tineri călători, plecați în lume să învețe meșteșug și să-și facă un rost în viață. Există un cod strict de conduită care dictează cine și cum poate deveni calfă. Mai întâi, un tânăr trebuie să îndeplinească…

Vezi articol original 1.227 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s