Piatra Craiului – un ”accident” geografic și cultural

   Plec în vacanță. Vă las cu o altă locație culturală și turistică demnă de vizitat, de sezon. Ne vedem peste două săptămâni!

__________________________________________________________________________________________

Spre deosebire de alte zone din lungul şir al Carpaţilor Meridionali, mult mai impresionante prin volumul sau prin aspectele lor alpine impunătoare (Bucegi, Iezer, Făgăraş, Parâng, Retezat etc.), Piatra Craiului se caracterizează printr-o înfăţişare cu totul particulară, unică în geografia Carpaţilor româneşti. Ridicându-se brusc la capătul său dinspre nord-est, deasupra şesului întins al Ţării Bârsei şi prelungindu-şi coama către sud-vest până deasupra bazinetului Podul Dâmboviţei, acest “accident morfologic” este singurul care se iveşte de-a curmezişul liniei generale a Carpaţilor Meridionali, ca o creastă izolată şi atât de categoric individualizată, încât înălţimile aflate în vecinătatea sa apar în relief ca nişte simple coline, cărora localnicii le spun “gâlme” sau “dâlme”(pe versantul de răsărit) şi “piscuri”(pe cel apusean).

Din punct de vedere etnologic, zona Zărneștiului, orașul de la poalele Munților Piatra Craiului se încadrează în frumoasa zonă a Țării Bârsei. Această zonă are o serie de particularități unice ca valoare și potențial etnoturistic ce dovedesc o importantă resursă de etnoturism a zonei, dincolo de partea de turism montan. Voi încerca să descriu potențialul acestei zone, pe scurt, în cele ce urmează.

Imagine

Etnografia Țării Bârsei a fost studiată încă din secolul XIX de cărturari precum George Bariț, Andrei Bârseanu, Jan Urban Jarnik, Ovidiu Densușianu și alții.

Dezvoltarea industriei în zonă și procesele legate de evoluţia istorică din perioada de după cel de-al doilea război mondial, între care influenţe covârșitoare au avut pierderea proprietăţilor, industrializarea forţată și dezvoltarea unor centre urbane, au condus la dispariţia meșteșugurilor tradiţionale. Un caz relevant este cel din Săcele unde postăvăriile au dispărut, la fel ca toate ocupaţiile ce aveau ca resursă de materii prime păstoritul.

Cu toate acestea, astăzi se remarcă o adevărată efervescenţă a meșteșugarilor și artiștilor populari care realizează obiecte decorative. Măștile ritualice au un suport în tradiţiile legate de venirea primăverii, pentru că în localităţile din această zonă se ţin fărșangurile, un soi de carnavaluri sătești, în timpul cărora tinerii străbat mascaţi satul făcând gălăgie ca să alunge iarna.

Imagine

Parada Junilor Brașoveni foto:brasovultau.ro

În ceea ce privește ceramica decorativă, se remarcă statuetele de lut. Figurinele realizate la Codlea au ajuns renumite în toată ţara și în multe ţări din vestul Europei.

Parada Junilor din Brașov este un eveniment urmărit și gustat de mulți turiști. Junii Tineri deschid parada. Ei sunt urmaţi de Junii Bătrâni, de Roșiori, Dorobanţi, Curcani, Junii Brașovecheni și de Albiori. Cu excepţia Junilor Braşovecheni, care îşi au originea printre familiile din Şchei dar care s-au mutat în cartierul numit Braşovu Vechi, cetele sunt formate din şcheieni.

Fiecare ceată are în frunte vătaful, armașul mare și armașul mic care poartă buzdugane scurte și eșarfe de culori diferite, semne ale faptului că ei sunt conducători. Roșu e semnul vătafului, armașu mare poartă galben, iar armașul mic întregește tricolorul cu eșarfa albastră. În drumul lor, junii îi salută pe spectatori rostind „Hristos a înviat!”, iar aceștia le răspund și îi aclamă. Frumuseţea costumelor și călăreţii falnici îi entuziasmează pe privitori de fiecare dată.

Răvășitul oilor a devenit un festival de toamnă al Branului. Mii de oameni, uneori de la câteva sute de kilometri, se adună pe pajiștea din apropierea castelului atrași de promisiunea gustoasă a brânzei înfundate în scoarţă de brad și a pastramei de oaie, iar sărbătoare câmpenească nu se oprește trei zile.

Se premiază oi, berbeci și minunaţii ciobănești mioritici sau carpatini. Se vând și se cumpără dobitoace de tot felul.

Obiceiul are o rânduială veche pentru că socotelile și-nvoielile făcute la măsuriș trebuiau închise până la Sfântu Dumitru – 26 octombrie. Nu era întotdeauna un lucru ușor de făcut pentru că brânza cântărită acum era mai puţină decât laptele măsurat primăvara. De aici se trage și vorba care zice că, la Sângeorz, la-ntocmirea turmelor, se bat câinii, pentru că nu se știu unul cu altul, iar la Sumedru se ceartă stăpânii.

 

surse:

www.turculturalbrasov.ro

www.prefecturabrasov.ro/upload/files/ZARNESTI.htm

colecţia Munţii Noştri:Piatra Craiului-Ion Ionescu-Dunăreanu(editura Sport Turism-1986)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

Blogul unei cinefile

Filme, seriale, recenzii și recomandări

Onișoară Claudiu-Liviu Blog

Poezie, proză scurtă, articole, eseuri.

CLIPE DE RAI DIN IADUL MEU

SCRIE! Nu sta degeaba că degeaba stai

Fum de Ţigară

Simte,dar taci.Scrie.

Dintr-o suflare

Povești de suflet

Personaje de Basm

„Cărțile reprezintă umanitatea dată la tipar.” Barbara W. Tuchman

Poetaria Journal

© Ioana Haitchi - Blog de poezie, traduceri, eseuri, ştiri culturale

*Ana-Maria.PM*

Poetry lover, coffeeholic & books addict

Colțul Cultural

Repaus cu cap

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

365 dni w obiektywie LG

365 days a lens LG

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close