Spiritul casei

Noi doi, față-n față

ne priveam

primind povață

când gândeam

tot despre viață

la fereastră…

 

Prin sticla rece

simt cum mă petrece

o simțire cruntă.

Viața îmi revine,

visele-mi se zvântă

când privesc la Tine,

Doamne,

muză mută…

De pe cer mi-alungă

tot ce arde-n mine!

 

Trec reacțiile pe boltă

stând cu mine-mbrățișat…

Pură, dezinvoltă,

zi de memorat.

30 decembrie 2012

_______________________________________________________________MiCo

Image

Anunțuri

Un gând despre &8222;Spiritul casei&8221;

  1. Ce aș putea spune?

    Mereu trăim ceasul al douăsprezecelea.
    Mila, mila marină, mila și sila.
    Ceea ce rămâne sfâșietor după toate aventurile.
    Trăim repede, murim încet.
    Vin eu, copilul de demult. Voi nu l-ați cunoscut.
    În cap este mare întunericul, deschide-l cu bisturiul.
    Să râzi și să dansezi în singurătate.
    Nebunia mea spune multe, cine are timp să asculte?
    O rămășiță delicată, cum stă bine unui poet.
    Visez uneori cu șapte capete.
    Spital cu o mie de paturi și o singură ieșire.
    Înconjurat de boli și oameni sănătoși tun.
    Când strângi dezamăgiri, fărașul rămâne gol.
    Ne citim unii pe alții și rămânem tot noi.
    Nu asculta geamătul vechilor imperii.
    Primul infarct și sânul primei fete.
    BORIS MARIAN

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s