Contexte (4)

Restul ”Contextelor” AICI

______________________________________

– Ea a fost mereu o făptură delicată, diafană, fragilă… Dar ai fi plăcut-o dacă ai fi cunoscut-o, zău. Adică avea ceva ce te amuza, nu emana antipatie. Pff… crescute împreună, am trecut și prin bune și prin rele, normal, dar ea trecea mai greu peste astea din urmă… era mai ușor impresionabilă. De exemplu, îmi amintesc când am fost în vizită la bunica la țară. Într-o zi am auzit niște zgomote nebune de găină, cotcodăceli puternice și lovituri ce veneau din cotețul porcului. Am fugit amândouă să vedem ce era, de mici eram curioase. E ceva nativ la fete… la unele. În fine, când am ajuns la coteț era prea târziu. Am dat peste o imagine… specială. Adică peste tot erau pene de găină, iar porcul se înfrupta mulțumit din cadavrul intrusei. Uff… eu ca eu, dar ea a vărsat imediat, era șocată, abia am calmat-o zilele alea. Prea se impresiona, nu știu zău… Bunica era deja obișnuită, dar Casiana a avut coșmaruri cu acea imagine nopți la rând. Dacă eu eram cea puternică, uneori lipsită de romantism, Casiana suplinea toate aceste lipsuri ale mele… cu vârf și îndesat.

Schimbându-și poziția pe scaun, Simona îi aruncă o privire blândă lui Silviu. Îi citea nedumerirea de pe față, astfel că-și continuă monologul.

– Am să-ți explic eu tot, stai liniștit… mai stai un pic. Nu vreau să sar peste momentul cel mai important din viața ei: dragostea. Păi nu? Nu e acesta cel mai important moment al vieții?

Bărbatul încuviință cu un rânjet prostesc pe față.

– Mda… deci s-a îndrăgostit… ea, cea mai sensibilă fată de pe mapamond. Cariera de balerină tocmai înflorise. Nici nu-i de mirare, tipul era directorul teatrului de balet. Numele lui nici nu contează… I-a făcut prea mult rău… ea se îndrăgostise curat de el, iar el, în loc să aibă grijă de păpușa care aproape-l idolatriza, s-a gândit că nu mai are răbdare și și-ar trage-o cu ea, indiferent de vrere. E impropriu spus că a fost un viol, până la urmă, sărăcuța, și-a dat consimțământul ca să nu sufere și mai mult pe moment c-apoi… Aoleu, ce l-aș mai strânge de gât să-l am în față. Casiana avea o profesoară de balet mai dură. Bună, dar a dracu’ de severă. Olga Stoenescu. Pe asta ți-o spun, că era o nefericită. Prea frustrată ca să nu enerveze și pe alții. Deși era o balerină talentată, asta o tot seca. ”De ce nu mă asculți, Casiana?”. Săraca… îmi povestea că îngheța sângele-n ea când îi spunea asta. Ea care nu voia decât să zboare… să fie încă o lebădă din binecuvântatul văzduh. Aproape reușise când s-a urcat în fereastra de la sala de repetiții. O certase Stoeneasca și o pusese să repete singură, ea era cu toate celelalte în jurul ei. Spune-mi tu: cum să se fi putut concentra fata aia când știa ce dezamăgire cruntă trăise? Voia să zboare… Asta a fost Casiana…

– … Sora ta.

– Așa-i.

– Impresionant! M-au trecut fiorii, Simo. De ce ai ținut să-mi spui povestea ei?

– Niculina a desenat-o și pe ea… sau, mă rog, pe una care seamănă cu ea… nu cred că i-am arătat poze cu Casiana. În ultimul timp desenează mai mult ca niciodată, iar s-a interiorizat.

Silviu se întinse spre sticla de apă de pe masă. Nimeni nu mai era acasă, doar ei, refugiați în sufragerie. Bucătăria devenise o zonă ”non-grata” după episodul din noaptea anterioară.

– Ce i-ai zis de pisicuță?

– Că am dus-o la maică-mea temporar. Nu pot s-o mint la nesfârșit, fata e deșteaptă, dar… uneori seamănă cu Casiana, prea se închide-n ea. Nici pe tine nu te prea plăcea Vika… mă mir că nu te-nțelegi cu Adelina.

Cei doi zâmbeau unul la celălalt ca și când replica avusese darul să-l atragă pe bărbat, în loc să fie un simplu comentariu.

– Nu e totul să te miroasă o mâță.

– Ba e, crede-mă că e!

Silviu începu să se joace cu paharul său, timp în care Simona îi arunca, din când în când, câte o ocheadă timidă pe care, credea ea, acesta nu o zărea.

– Nu m-am dus la poliție.

– Cum?

– Ce sari așa? Le-am promis fetelor că mă duc să aduc o persoană care să verifice ce a fost pe-aici… sau cine a fost pe aici.

– Iar continui cu prostiile? Cine să fie? Ai dușmani?

– Nu se știe niciodată… tu ai?

– Eu? Eu am început să scap de ei treptat.

– Ce sadic sună…

– Sunt o bestie…

– Hai, nu mă-nnebuni!

Râsetele celor doi umplură încăperea și avură darul să mai detensioneze dialogul, care ajungea în unele zone tot mai încărcate emoțional. Simona se ridică de la masă cu o figură ghidușă și-și puse mâinile-n brâu.

– Îți fac clătite!

– Ah, nu. Merci! Trebuie să plec.

Silviu se ridică greoi de la masă, jenat că trebuie să refuze o ofertă atât de tentantă, dar preocupat în același timp de ceva, o neliniște aproape insesizabilă.

– Cum?

– Îmi pare rău. Salută-le pe fete din partea mea.

Acestea fiind zise, doar adierea plecării sale îi mai rămase Simonei. Îi luă paharul de pe masă și căută locul prin care băuse el. Își apropie buzele de pahar. Un fior o trecu și simți cum începe să tremure. Cât timp trecuse… Nu mai dură mult și termină de băut licoarea unindu-și buzele cu urmele buzelor lui… oftă scurt, după care-și văzu de treburi. Nu-și permitea să-și facă de cap prea mult. E un timp pentru toate.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Contexte (4)&8221;

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s