Tiparele comunicaționale la români (1 – TIMPUL)

     De azi… nu, nu mai încep o altă serie, că mă veți boteza ”domnul Serial”, ci voi partaja un proiect de psihologie la care am lucrat împreună cu încă doi colegi buni, un proiect coordonat de o bună doamnă profesoară și care, sperăm, va apărea într-o zi în volumul dânsei. Împreună cu colegii mei de masterat, Mariana Zoicaș și Sorin Chiș am cercetat și-am răspuns celor trei întrebări trasate de coordonatoarea proiectului, doamna profesor universitar Georgeta Corniță cu privire la viziunea românului asupra timpului în general, la atitudinea sa vis-a-vis de punctualitate și la atingerile admise-n public în societatea românească. Noi am folosit ca metodă de cercetare observația, în principal (s-a folosit și interviul pe alocuri), fiecare din noi ocupându-se de câte o categorie de vârstă (Sorin Chiș: 15-25 ani, Mariana Zoicaș- 25-40 ani și subsemnatul, Mihai Cotea- 60-80 ani).

     Proiectul a fost prezentat în cadrul Sesiunii Științifice a studenților Centrului Universitar Nord Baia Mare din luna mai 2013 și a obținut locul 2 în cadrul mini-competiției realizate alături de alți studenți și masteranzi pe teme asemănătoare.

 

     Cele trei întrebări la care a căutat răspunsuri echipa noastră au fost:

 

    a) Pentru american timpul inseamna bani. Ce inseamna timpul pentru roman? Descrieti.

    b) Este romanul preocupat de punctualitate? Care este limita de intarziere care il afecteaza si cum se manifesta? Descrieti.

    c) Care sunt atingerile public admise în procesul de comunicare  dintre doua persoane de aceeasi varsta, de varste diferite? Descrieti.

 

În fiecare din cele trei părți ale acestui post voi reda răspunsurile găsite pentru fiecare dintre aceste întrebări, răspunsuri care uneori au surprins, alteori au fost previzibile, dar care mereu s-au bazat pe o studiere temeinică a problematicii. Ca și sursă bibliografică principală ne-a fost de mare ajutor cartea lui Peter Collet, ”Cartea gesturilor europene”. Sperăm ca demersul nostru, al colegilor și al doamnei profesoare să se concretizeze într-un interesant volum despre patternuri comunicaționale la români, despre care nu a mai scris nimeni până acum.

____________________________________________________________________________________________________

 

a) Pentru american timpul inseamna bani. Ce inseamna timpul pentru roman? Descrieti.

 

Dacă pentru american timpul înseamnă bani, pentru român timpul înseamnă tot bani, însă mai puţini.

  Tot mai multă lume se plânge de lipsa timpului sau de faptul că sunt presați de timp, mai ales persoanele tinere, care, deși nu prea au ceva concret de făcut, tot timpul sunt puși pe fugă sau fac lucrurile în grabă.

  De multe ori daca oprești o persoană mai tânără (15-25 de ani) pentru a-i adresa câteva întrebări sau, pur și simplu, pentru a te ajuta cu un anumit lucru, aceasta va răspunde că nu are timp pentru așa ceva, ori te va întreba ”ce îi iese la asta?” sau chiar că timpul, pentru el, costă bani.

Vedem mulți tineri care stau toată ziua prin cafenele sau prin parcuri fără a realiza nimic deosebit, considerând că mai bine stau și se relaxează decât să facă un lucru care, pentru ei, nu prezintă un câștig minim. Așadar, putem susține că și pentru tineretul din România timpul însemnă același lucru ca și pentru cel american, respectiv totul se reduce la bani.

Imagine

foto: aliexpress.com

Timpul este considerat ca ceva prețios si personal, este o resursa limitata pentru maturi (25-40 ani). Modul în care îl folosește fiecare comunică atitudinea lui față de o persoană  sau o activitate, respectul sau importanța acordată.

 Pentru maturi, munca e necesară pentru a-și asigura resursele necesare pentru supraviețuire, dar și pentru a se bucura de viață. Timpul dedicat muncii se încadrează, de obicei, în limita unui singur contract de muncă, prea  puțini români optând pentru un al doilea ”job”, extrem de rar putem vorbi de cel de-al treilea.

După ce traiul de zi cu zi este asigurat printr-o activitate remunerată, o buna parte din timp este acordată relaxării, sărbatorile și week-end-urile fiind așteptate încă din prima zi a săptămânii. Mulți dintre românii care locuiesc în orașe, petrec aproximativ 3-4 ore în fața televizorului. Sunt și foarte multe persoane care își exprimă ulterior regretul că nu și-au dozat timpul într-un mod eficient, lăsându-se  antrenate într-o ”pierdere de vreme” prin intermediul televiziunii.

 Cu toate acestea românul matur nu este dispus să piardă prea mult din prețiosul timp personal și încearcă, prin diverse tertipuri, să sară rândul, să nu păstreze ordinea de așteptare, astfel creându-se, de multe ori, haos  și certuri.  Putem spune că românii maturi sunt nerăbdători cu ”timpul”, dar răbdători cu foarte multe situații. Sunt arhicunoscute celebrele ”cozi” la diverse instituții (poliție, finanțe, bănci), supermarket-uri, etc. unde românii sunt atrași parca de un magnet.

Imagine

foto: http://nickparkerfitness.com

Adultul romanul își planifică activitățile unei zile  –  luatul mesei, mersul la cumpărături, ieșitul la plimbare, mai mult ”după soare” (dimineața, amiaza, seara) și doar trezitul și programul de lucru rămân planificate după ceas. Astfel, ceasul de mână fiind mai mult un accesoriu decât o necesitate.

Bătrânii (60-80 ani) au timpul lor, măsurat propriu. Dacă nu există alte evenimente importante pe agenda zilei, bătrânii adoptă cel mai adesea ”timpul meselor” (cele trei mese sfinte), în sensul că-și vor drămui timpul liber (petrecut la table sau șah – domnii, ori la vecina sau la televizor-doamnele) în funcție de aceste trei repere sfinte – mesele principale ale zilei.

Dat fiind faptul că bătrânii au atât de mult timp liber, le este mai ușor să țină seama de termenele limită pentru că probabilitatea ca ceva să intervină între timp este foarte mică. Astfel, ei își vor respecta cu punctualitate (ba chiar ajung mai devreme uneori) programările la medic ori eventualele întâlniri cu alți prieteni/prietene la vreun spectacol. Într-un fel, acest fapt ține și de educația veche și riguroasă primită în familie prin care întârzierea era considerată o lipsă de respect și de educație, dar, în principal, acest fapt ține de faptul că timpul e foarte blând cu ei, e lax.

În concepție americană – timpul înseamnă bani – se pretează la bătrânii care o duc greu din punct de vedere financiar și-și măsoară timpul în zile/ săptămâni până la următoarea pensie. Acest lucru îi îngrădește și stresează, în același timp, nepermițându-le să fie pe-atât de liberi în activitățile lor (spectacole, vacanțe în stațiuni balneoclimaterice, excursii) din cauza lipsei banilor, astfel restrângându-și-le, de aici rezultând și mai mult timp liber pentru ei.

Timpul poate să se îngusteze mult doar pentru cei care se ocupă în paralel și de copiii/ nepoții lor. Aici apare un cerc vicios. Părinții lucrează mult și au timpul ocupat în proporție de aproximativ 75% cu job-ul, iar activitățile casnice rămân de obicei pe seama bunicelor (mai degrabă decât al bunicilor), în acest fel ele trebuind să penduleze și să jongleze cu orare duble pentru a-și putea desăvârși activitățile.

Din păcate, concepţia ”time is money” se bazează pe psihologia americană care creşte un popor materialist, cu mentalitate de învingător, numărul 1 în lume sub toate aspectele, dar, din păcate, aceste aspecte sunt negative. Imaginea americană se relevă din ce în ce mai mult în zilele noastre ca fiind a unui popor manipulat, gata să treacă peste orice sentimente umane în dorinţa de expansiune, acaparare de resurse şi putere, şi de ce nu, chiar ignorant. Nici poporul român nu stă mai bine la capitolul manipulare. Libertatea de exprimare şi de gândire sunt iluzorii în societatea actuală. O dată cu deschiderea graniţelor s-a deschis pentru români şi visul american, sau italian, sau spaniol. Deci, şi pentru români timpul înseamnă bani, însă îşi are rădăcinile în anii de întuneric şi lipsuri ai istoriei.

În concluzie, timpul pentru români este un melanj curios. Deși sunt conștienți de termenele limită, românii le vor lăsa, cel mai adesea pe ultima sută de metri, asta dacă nu sunt corporatiști (obligați să perceapă timpul occidental) ori pensionari.

 

 

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Tiparele comunicaționale la români (1 – TIMPUL)&8221;

  1. Pingback: Tiparele comunicaționale la români ( 2 – PUNCTUALITATEA ) | Colțul Cultural

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s