Contexte (5)

Marius și Adelina se refugiară într-un părculeț intim, departe de privirile insistente și recunoscut pentru faima sa în rândul celor cu inimi sudate. Simțindu-se tras puternic de braț, lui Marius nu-i mai rămânea decât să se lase în voia fetei, care-l contraria tot mai mult. Nu asta le fusese înțelegerea. Acordul lor era temporar și nu implica nimic altceva. De altfel pentru Marius așa era mai ușor. Avea secretele lui, prioritățile și compromisurile care-l preocupau mai mult decât o tânără liceană dornică de nou.

Neînțelegând atitudinea fetei, băiatul se lăsă tras de braț ca un cățeluș obosit, ținut într-o zgardă ce i se strângea tot mai tare în jurul gâtului. Așa era și situația lor, începea să jeneze. Aruncându-i o privire cu subînțeles, Adelina-l trânti pe lespedea de piatră ce servea drept bancă amorezilor trecători. Înainte, parcul fusese mult mai sărac în vegetație. În acest loc aveau loc manifestări de 23 august, cu ocazia ”eliberării de sub jugul fascist”. Ce ți-e și cu eliberarea asta, niciodată nu știi dacă vine singură, ori cu vechea companie în straie noi. La ce-i trebuia lui Marius libertate? Nu o avea? Fata-și cerea deja drepturile și nici nu avea pretenții… încă. Pe lespede stătea scris un fragment într-un limbaj de lemn des folosit în epocă, azi indescifrabil. Locul fusese părăsit, dar, părăsindu-ne vechile metehne, înseamnă că ne-am vindecat complet?

Punând mâna ostentativ pe genunchiul băiatului, Adelina își continua periplul tot mai sus, cu o sete de explorare precum cea a discipolului practicant. Marius îi bară avansul periculos, mustrând-o cu privirea, fapt pentru care fata-și retrase, ușor, mâna, cu o mină profund dezamăgită.

– Dacă nu suntem, nu înseamnă că nu…

– Eu aș prefera să nu!

– Totuși…

Fata insistă, dar Marius îi luă mâna și i-o puse pe lespedea rece după o dimineață aproape geroasă de început de decembrie. Adelina protestă:

– Ce ai? Hai să ne distrăm și noi puțin!

– Cred că tu nu ai înțeles tot rostul înțelegerii tâmpite dintre noi.

– Tâmpite? De ce? Eu și Cosmin ne vedem de trai în continuare, iar tu, iubitul ideal, ne ții lumânarea în fața mamei până ne terminăm noi treburile. Fata izbucni într-un râs ostentativ și vulgar. Marius dădu ochii peste cap.

– Unde ai învățat să râzi așa?

– Ce? Și râsu’ se-nvață? Mă lași? Hai, zi! Chiar nu vrei nimic?

– Ba da, vreau. Și o să și primesc.

La această replică, băiatul simți ușor un pumn în umăr. Se simți mai degrabă la o șuetă cu colegii de la facultate, decât cu o domnișoară de liceu.

– Pfoai, deci ai un plan. Uimește-mă!

– Ok. Planul e următorul: te duc acasă și mă lași în pace.

– Până când?

– Până descopăr cum să rezolv cu tărășenia asta… ce-oi fi avut în cap?

De obicei impasibilă la acest gen de lamentări, de data asta, Adelina nu mai rezistă și se ridică rapid în picioare, afișând un aer de directoare de liceu. Așa exemplu, așa atitudine.

– Știi ceva? N-ai spus nimic până acum și mă plictisești îngrozitor. Pierd timpul aiurea… Când îți coboară ouăle-n chiloți, să mă cauți.

Această ultimă replică avu darul să-l scoată din sărite pe Marius, un băiat blând de felul lui. Rămase stană de piatră pe lespede frecând cu ambele mâini marginile acesteia într-un acces de nervi și de neputință. În minte-i treceau toate lucrurile de la care se abținuse în tot acest timp și tensiunea-i crescu galopant până simți că amețește. În acel moment se opri. Dădu să se ridice, dar era inutil, se rezemă cu spatele de piatră. Care era diferența? Ba poate pământul era ceva mai cald și mai prietenos.

– Nu trebuia să ascult de nimeni… de ce-mi trebuie mie să mă complic și mai tare? Proaste ca asta merită mai multă libertate și noi tre’ să suferim? Pff, mi-e cald acum… Doamne, cât trebuie să mai rezist? Situația asta trebe să se termine, am să-i pun punct final, eu nu mai pot așa… îmi ajunge cât mă ascund, nu pot să țin și pelerina altuia. Dacă e să vorbim de ouă, Adelino, apăi vei vedea tu… ouă, auzi!

Se ridică ușor și porni bombănind spre drum.

– Tu stai într-o coajă de ou fragil… vai de tine când se va sparge, așa-i de când lumea…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s