Tiparele comunicaționale la români ( 3 – ATINGERILE )

PRIMELE DOUĂ PĂRȚI AICI

 

O taxonomie, care vizează dimensiunea funcţională a atingerilor şi contextele care favorizează dezvoltarea acestor tipuri de comportamente, împarte atingerile în:

Atingerea funcţional-profesională – include comportamente ocazionate de îndeplinirea unor sarcini de natură profesională. Atingerile ce se realizează în acest context au scopul de a privi persoana ca pe un obiect oarecare, tocmai pentru a elimina orice aluzie referitoare şi o posibilă intenţie sexuală. Pentru a exemplifica, amintim de relaţia dintre medic şi pacient, antrenor şi sportiv. Este valabilă între persoane de vârste diferite sau de aceeaşi vârstă.

Atingerea social-politicoasă – cel cu care se interacționează este perceput ca o persoană şi nu ca un obiect. În cadrul acestui tip de comportament, nu există o anume relaţie între interlocutori, ci există mai mult un ritual, un exemplu în acest sens este strângerea de mână. Se concretizează mai des între persoanele de vârstă diferită care presupun a căror relaţie e bazată pe respectul dintre generații.

Atingerea călduros-prietenoasă – iniţiatorul acestui comportament îşi exprimă afecţiunea faţă de persoana cu care interacţionează. Un exemplu ar putea fi îmbrăţişarea sau sărutul, care pot ajunge la un nivel de stereotipizare. Se concretizează mai des între persoanele de aceeaşi vârstă  sau vârste apropiate.

Atingerea intimă din iubire – investiţia afectivă este mult mai mare şi se poate întâlni în cadrul interacţiunii dintre părinţi şi copii lor, îndrăgostiţi, soţi etc. şi este public admisă în cadrul unor astfel de relaţii. Atingerile de acest tip au un grad mai mic de stereotipizare.

Pentru tinerii români (15-25 ani), atingerile nu sunt chiar așa de importante, cel mai popular gest, în acest sens, este simpla strângere de mână, revendicând un simplu salut, asta în cazul băieților, și o îmbrățișare și/sau un sărut pe obraji în cazul fetelor.

Imagine

foto: cornell-students.blogspot.com

  Când trebuie să  interacționeze cu o persoană mai în vârstă, tinerii români nu ezită să își arate cât de cât afecțiunea și acceptă mici îmbrățișări ( fie că este vorba de fete sa de băieți), mai ales în cazul în care persoana cu care interacționează este una pe care nu au mai văzut-o de multă vreme și se simt îndeajuns de apropiați de ea.

  În multe cazuri am observat că anumite persoane tinere care au o discuție se ating reciproc pe umăr în timpul conversației.  Dacă  nu este vorba de o persoana mai apropiată, ele sunt foarte atente la atingeri, căci acestea pot fi interpretate altfel. Totuși, tinerii îndrăgostiți din grupa de vârstă 15-25 se manifestă fără reținere în locuri publice ( în mall, pe terase, în curtea școlii ) și inițiază, nu doar îmbrățișări tandre, ci chiar săruturi pasionale.

Multe din gesturile pe care le utilizăm sunt învăţate datorită interacţiunilor specifice culturii în care trăim. În cadrul atingerii politicoase nu există, neapărat, o anume relaţie speciala între interlocutori, ci e mai mult un sens ritualic, cum ar fi de exemplu strângerea de mână. Strângerea de mână este o modalitate adecvată de a saluta sau a face cunoștință cu o persoană. În România, în general, bărbații maturi se salută strângându-si mâna, indiferent de vârstă, femeile recurgând la acest gest în momentul în care fac cunoștință, ori sunt prezentate unor alte persoane.

       Atingerea prietenească este modul prin care se exprimă afecţiunea faţă de o altă persoană. Aceasta se execută la maturi (25-40 de ani) prin bătutul pe umăr sau prinderea brațului sau a mâinii în palme. Un alt exemplu de atingere prietenească ar putea fi îmbrăţişarea sau sărutul, care pot ajunge uneori la un nivel de stereotipizare ca forma de salut.

Pupatul (uneori sugerat!) pe obraz, de două ori, primul pe obrazul drept, apoi pe cel stâng, a devenit obișnuită îndeosebi în ultimele două decenii și mai ales în rândul tinerilor, a persoanelor de gen feminin (adolescente) de aceeași vârstă ori de vârste apropiate.

În public, la români, există o serie de atingeri STAS admise, cu precădere la cei trecuți de a doua tinerețe (60-80 ani).

La întâlniri, bătrânii își sărută fiecare obraz câte o dată. Sărutul poate fi de două feluri: ”bezea”, în care buzele sunt lipite de obraz, ori ”sărut fals”, în care obrajii sunt lipiți unul de celălalt mimându-se cu buzele în aer un sărut. Săruturile de acest gen sunt admise doar între doamne sau între domni și doamne, niciodată între domni, deoarece denotă lipsa de virilitate cu care românul se împăunează de cele mai multe ori.

Restul atingerilor sunt limitate (o altă moștenire din comunism și din educația rurală în care gesturile aveau semnificații stabile și rigide). Doamnele obișnuiesc să se mai țină, uneori, una pe cealaltă de un braț cu palma atingând  zona bicepsului, ușor mângâindu-l. Alteori, doamnele se pot ține de mână când se văd. Când se plimbă unele cu celelalte se obișnuiește atașarea braț la braț, însă niciodată acest lucru nu se face cu un domn de aceeași vârstă, ori vârstă apropiată, acest lucru fiind considerat rușinos și interpretabil. Singura dată când plimbarea braț la braț cu un bărbat este permisă, în cadrul acestei categorii de vârstă, are loc între soț și soție.

Domnii se plimbă de obicei în grup, cu mâinile la spate, evitând orice atingere, mergând unui lângă celălalt la distanțe mici între ei. Uneori se bat pe umăr la câte-o glumă făcută unul altuia, în scopul de a detensiona posibila încordare a celuilalt datorită efectului glumei. În general am observat că zona de atingere a bătrânilor este cu predilecția zona umeri-bicepși-palme, alte atingeri n-am observat.

Imagine

foto: julieriveraphotography.com

Cu persoanele tinere aproape că nu există atingeri cu bătrânii. Domnii vor atinge pe umăr băieții tineri la întâlnirea cu ei, dar vor face foarte rar, ori niciodată,  acest gest și cu fetele (eventual o bătaie scurtă pe braț). Doamnele sunt mai libere din acest punct de vedere. Ele pot chiar să mângâie creștetul ori fața fetelor/ băieților (dacă li-s dragi și îi cunosc de când erau mici, altfel nu își permit), intrând, deci, pe un teritoriu considerat tabu în întâlnirile între exponenți de aceeași vârstă cu ei.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Tiparele comunicaționale la români ( 3 – ATINGERILE )&8221;

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s