Kapò, identitate pierdută

Zilele trecute am mai bifat un film de aur din cinemateca anilor 60. Nu am eu o experiență a filmelor (în general) italiene, dar am avut plăcerea ca prin acesta să-mi dau greața și să le caut mai mult. De fapt o coproducție italiano-franco-iugoslavă, filmul ”Kapò” nu m-a dat pe spate la început din descrierea oferită de anumite site-uri pe această problematică, dar urmărindu-l n-am regretat. Aproape m-a lipit de el, căci eram curios să văd dacă se va împlini destinul fetei sau nu. Ei bine, la final doar bănuiesc că ce a trebuit împlinit, s-a împlinit… finalurile alternative imaginate sunt mereu mai antrenante intelectual, dar se dezvăluie doar cu ajutorul finalului dat (dacă e unul bun, firește).

Imagine

foto: Cinemagia

Pe scurt, iată povestea peliculei (iertare celor care nu vor să afle desfășurarea acțiunii, se poate trece peste):

Edith are 14 ani și e evreică. Filmul începe cu un context în care tânăra asistă la ridicarea părinților săi de către trupele SS în scopul deportării. Tânăra nu rezistă scenei și ajunge la rându-i să fie luată alături de ei. Ajunsă la Auschwitz, tânăra e din nou nevoită, grație unui concurs de împrejurări, să asiste (de data asta neputincioasă) la o scenă dramatică: părinții săi, goi, erau duși spre camera de gazare. Cum a scăpat ea? Cu ajutorul Sofiei, o deținută politică ce i s-a făcut milă de ea și a dus-o la un doctor al lagărului care i-a dat altă identitate… acum, naiva Edith era Nicole, luase identitatea unei ”asasine” non-evreice a lagărului care murise cu puțin timp înainte să ajungă ea.

Alături de Sofia ajunge la un lagăr mai mic. Timpul și experiențele trăite o schimbă pe tânăra noastră. Devine mult mai dură și egoistă ajungând să-și ofere trupul în schimbul hranei. Urmare a acestui lucru e prietenia sa cu Karl, care o va ajuta să ajungă kapo (=prizonier desemnat de SS, însărcinat cu supravegherea celorlalți prizonieri și cu diferite sarcini administrative). Partitura lui Nicole crește în timp ce influența Sofiei scade, aceasta urmând a avea un destin ingrat în final.

Totul se schimbă când Nicole se îndrăgostește de Sasha, prizonier de război rus. Aceasta ajunge să se implice în planurile de evadare ale celorlalți prizonieri ruși de dragul Sashei. Această decizie se va dovedi fatală lui Edith, care-i dezvăluie pe ultima sută de metri identitatea sa adevărată iubirii sale și își primește plata pentru toate nedreptățile săvârșite de la numirea ei în funcția de kapo.

 

Imagine

afișul filmului, foto: Wikipedia

Finalul e puțin apocaliptic prin imagini, dar e greu să nu încadrezi Holocaustul în Apocalipsă și invers. Din acest punct de vedere, regizorul Gillo Pontecorvo a redat fidel imaginea paroxistică a acelor timpuri. Se pare că o dată cu preluarea altei identități (alături și de factorii de mediu, firește), psihologic, Edith a învățat să gândească instinctiv, animalic uneori ajungând să-și nege propriul eu… sarcină împlinită cu succes de către arhitecții acestui dezastru al secolului trecut, se poate spune.

Am văzut destule filme pe tema Holocaustului și a celui de-Al Doilea Război Mondial, insuficiente cu siguranță, dar mereu mă bucur să aflu încă o producție de succes, încă o poveste adevărată, un alt memorial… asta a fost ”Kapò” pentru mine.

 

Vă las un trailer, iar filmul poate fi vizionat integral AICI

 

Regia

Gillo Pontecorvo

Scenariul

Gillo Pontecorvo

Distributia

Susan Strasberg            Edith

Laurent Terzieff            Sascha

          Gianni Garko    Karl

Didi Perego       Sofia

Emmanuelle Riva         Terese

și alții   

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s