Kapò, identitate pierdută

Zilele trecute am mai bifat un film de aur din cinemateca anilor ’60. N-am eu o experiență a filmelor  italiene (în general), dar am avut plăcerea ca, prin acesta, să-mi dau greața și să le caut mai mult. Coproducție italiano-franco-iugoslavă, filmul ”Kapò” nu m-a dat pe spate inițial, conform descrierii oferite de anumite site-uri pe această problematică, dar urmărindu-l n-am regretat. Aproape m-a lipit de el, căci eram curios să văd dacă se va împlini destinul fetei sau nu. 

Imagine

foto: Cinemagia

Pe scurt, iată povestea peliculei (SPOILER ALERT):

Edith are 14 ani și e evreică. Filmul începe cu un context în care tânăra asistă la ridicarea părinților săi de către trupele SS în scopul deportării. Tânăra sfârșește închisă, alături de ei. Ajunsă la Auschwitz, Edith e  nevoită din nou să asiste  neputincioasă la o scenă dramatică: părinții săi, goi, trimiși la camera de gazare. Această imagine o marchează iremediabil. Cum a scăpat ea? Cu ajutorul Sofiei, o deținută politică căreia i s-a făcut milă de Edith și a dus-o la un doctor al lagărului care i-a dat altă identitate… acum, naiva Edith era Nicole, luase identitatea unei „asasine” a lagărului care murise cu puțin timp înainte să ajungă ea.

Alături de Sofia, ajunge la un lagăr mai mic. Timpul și experiențele trăite o schimbă pe tânăra noastră. Devine mult mai dură și egoistă, ajungând să-și ofere trupul în schimbul hranei. Urmare a acestui fapt e legătura sa cu Karl, care o va ajuta să ajungă kapo (=prizonier desemnat de SS, însărcinat cu supravegherea celorlalți prizonieri și cu diferite sarcini administrative). Partitura lui Nicole crește în timp ce influența Sofiei scade, aceasta urmând a avea un destin ingrat în final.

Totul se schimbă când Nicole se îndrăgostește de Sasha, prizonier de război rus. Aceasta ajunge să se implice în planurile de evadare ale celorlalți prizonieri ruși de dragul lui, decizie care se va dovedi fatală pentru Nicole. Pe ultima sută de metri, ea îi dezvăluie lui Sasha identitatea sa adevărată și își primește plata pentru toate nedreptățile săvârșite de la numirea ei în funcția de kapo.

Imagine

afișul filmului, foto: Wikipedia

Finalul e destul de dur, dar e greu să eviți duritatea într-un film care abordează subiectul Holocaustului. Din acest punct de vedere, regizorul Gillo Pontecorvo a redat fidel imaginea paroxistică a acelor timpuri. Se pare că odată cu preluarea altei identități, din punct de vedere psihologic, Edith a învățat să gândească instinctiv, uneori animalic, ajungând să-și nege propriul eu… sarcină împlinită cu succes mai ales de către arhitecții acestui dezastru al secolului trecut. Un paralelism curajos pentru un regizor italian.

Am văzut destule filme pe tema Holocaustului și a celui de-Al Doilea Război Mondial, insuficiente cu siguranță, dar mereu mă bucur să aflu încă o producție de succes, încă o poveste adevărată, un alt memorial… asta a fost ”Kapò” pentru mine.

trailer

Regia

Gillo Pontecorvo

Scenariul

Gillo Pontecorvo

Distributia

Susan Strasberg            Edith

Laurent Terzieff            Sascha

          Gianni Garko    Karl

Didi Perego       Sofia

Emmanuelle Riva         Terese

și alții

Publicitate

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: