RICHARD WAGNER
Rezumat
Wilhelm Richard Wagner (22 mai 1813 – 13 februarie 1883) a fost un compozitor, director de orchestră, poet, eseist, dramaturg și teoretician muzical al perioadei Romantice. Se disting în special operele sale simfonice unde, spre deosebire de alții din branșă, semnează atât scenariul cât și scenografia.
Debutează cu opere precum ”Olandezul zburător” sau ”Tannhäuser” ce parcurg tradiția romantică a lui Weber și Meyerbeer. Wagner a fost un revoluționar în muzică, a adus contribuția sa semnificativă și originală la ideea de operă de artă totală (Gesamtkunstwerk), o sinteză a tuturor artelor poetice, vizuale, muzicale și scenice. Perioada de apogeu atinsă cu acest principiu a durat între 1849 și 1852, iar prima operă de referință din această serie este ”Inelul nibelungilor”.
Operele lui Wagner, în special ultimele, se disting prin bogăție cromatică, armonie, orchestrație și un elaborat uz de leitmotive. Pionier în diferite abordări ale limbajului vizual, acesta a fost o influență de netăgăduit în dezvoltarea muzicii clasice europene.
Opera sa, ”Tristan și Isolda” este considerată uneori drept punctul de început al muzicii academice contemporane. Influența lui Wagner s-a extins și asupra filosofiei, literaturii, artelor vizuale și teatrului. A inaugurat propriul teatru, ”Festspielhaus de Bayreuth” pentru a-și pune-n scenă operele inovatoare. Actualmente un festival anual îl celebrează în același loc, iar operele sale continuă să apară pe programul teatrului.
Wagner a scris și opere cu tentă politică, unele de conținut antisemit care l-ar fi influențat mult pe dictatorul Adolf Hitler.
Toate succesele autorului s-au derulat pe un peisaj al exilului, având relații amoroase turbulente și trăind uneori în sărăcie lucie. Personalitatea sa agresivă și opiniile sale, mult prea directe uneori, cu privire la muzică, politică și societate l-au transformat într-un personaj polemic. Impactul ideilor sale se poate întâlni și-n prezent în multe forme de artă ale secolului nostru.
Pentru ilustrare: operele ”TRISTAN ȘI ISOLDA” (preludiu) și ”SIEGFRIED IDYLL”
Toate textele scrise în secțiunea ”SIMFONIA CULTURII” sunt traduceri personale de pe site-uri Wikipedia de limbă străină.
7 răspunsuri la “Simfonia culturii – 5.”
Îţi mulţumesc mult, Mihai, pentru picătura de cultură. Mi-a plăcut foarte mult articolul cât şi compoziţiile muzicale pe care le-ai împărtăşit cu noi.
O zi minunată şi-un week-end superb îţi doresc, Mihai! 🙂
ApreciazăApreciază
Cu mult drag, Stefania! Ma bucur ca ti-a placut. Iti urez o seara frumoasa si un weekend cald!
ApreciazăApreciază
[…] pentru dezvoltarea ulterioară a Romantismului în muzică, în special la compozitori precum Richard Wagner, Nikolai Rimsky-Korsakov, Franz Liszt, Richard Strauss, Gustav Mahler și mulți […]
ApreciazăApreciază
[…] de polemică. Compozitorul devine identificat cu ideile progresiste ale lui Franz Liszt și ale lui Richard Wagner, care intrau în conflict, la acea vreme, cu dezvoltarea stilului operei de sorginte cehească. […]
ApreciazăApreciază
[…] de muzică l-au separat de alți compozitori ai epocii, mai aventuroși, precum Franz Liszt, Richard Wagner sau Hector Berlioz. Conservatorul din Leipzig (actuala Universitate de Teatru și Muzică din […]
ApreciazăApreciază
[…] Spre deosebire de alți compozitori radicaliști precum Richard Wagner și Hugo Wolf, denumit și copilul teribil al muzicii, Bruckner a arătat o umilință extremă […]
ApreciazăApreciază
[…] și să interpreteze în modul cel mai incandescent cu putință orice lucrare de la Bach și Wagner până la Bartók. (…) Un om plin de umor (și un caricaturist foarte amuzant), precum și un […]
ApreciazăApreciază