Jos labele de pe Grace!

Casele regale se scandalizează deseori, s-o recunoaștem, e ca și cum ar intra în fișa postului lor, ar fi un hobby ori a doua limbă vorbită. Când simt că prestigiul se află la mijloc, nu se dezic să aducă explicații și clarificări (uneori dintre cele mai fanteziste) pentru ca poleiala de pe coroană să nu sclipească mai puțin. Dacă până acum acest post vă poate părea un eseu antimonarhist, veți vedea că e de fapt o cronică de film.

Am avut plăcerea să urmăresc la cinema (!) mult controversata peliculă ”Grace of Monaco” cu Nicole Kidman (preferata mea, recunosc) în rolul principal. După premiile de la Cannes, filmului i s-au adus o serie de critici de la persoane din tagmă, dar, cel mai important, și din partea casei regale Grimaldi. Ziarele au vuit că filmul e îngrozitor de plictisitor, anost (ceea ce nu mi s-a părut deloc), că jocul lui Kidman nu era deloc convingător întrebându-se ”ce a fost în capul ei când a acceptat acest rol?”. Surse există berechet pe internet și vor confirma spusele mele, filmul a fost desființat, pe scurt, fapt care, personal, m-a motivat și mai tare să-l urmăresc.

Ce s-a întâmplat de fapt? În film apar evenimente și se spun lucruri care ar incomoda multe persoane încă. Se dezvăluie fapte fără nici un fel de machiaj: criza micului stat de Monaco din perioada președinției lui de Gaulle în Franța (are mare legătură), blocada antemenționatului asupra stătulețului în contextul războiului dus de acesta în paralel cu Algeria, trădare fratricidă și nu în ultimul rând, criza personală a lui Grace Kelly și dificultățile sale de acomodare la noul stil de viață adoptat o dată cu căsătoria cu Rainier. În aceste condiții, atunci când ies la suprafață defecte de brodeală ale frumoasei țesături înfățișate de orice casă regală care se respectă (inclusiv cea avută în discuție), era de așteptat ca filmul să fie total respins de persoanele în cauză. Ostracizat, filmul a spus o poveste frumoasă a unei străine care a salvat un regat dovedind diplomație, șarm și discreție. E greu să admiți că o persoană străină de casa regală (ba mai mult, fără sânge albastru) a reușit scoaterea din criză a unei familii regale și a salvat-o de la dispariție. De ce? Mândria și ritualurile de putere nu pot fi îndepărtate cu una, cu două, nici măcar de trecerea timpului. Dacă ceva a rămas constant la casele regale de-a lungul secolelor, acest lucru e conservatorismul.

Fața de dincolo a regalității și implicațiile sale, lovituri de palat și importanța jocurilor geopolitice sunt doar câteva motive care fac din filmul ”Grace de Monaco” (în traducere), unul incomod, dar admirabil creat. Regizorul, Olivier Dahan, este persoana din spatele cadrelor de neuitat ale filmului ”La Mome”/ ”La vie en rose”, cel care i-a adus faima și Oscarul lui Marion Cotillard în rolul inegalabilei Édith Piaf.

Vă las în compania trailer-ului oficial al filmului:

 

 

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Jos labele de pe Grace!&8221;

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s