Vremea tornadei – 6.

Fusese o noapte ambiguă pentru Dorina. Avuse un vis ciudat și făcuse iar greșeala să se culce târziu, după ce pierduse timpul, hai-hui, prin oraș, gândindu-se la fel de fel de scenarii. În vis, Dorina se vedea pe ea foarte grasă, într-un lift, alături de un necunoscut. Se pare că eterna obsesie a lifturilor și-a făcut loc și-n visul femeii, căci, până și aici, liftul s-a blocat la scurt timp de la pornire, din cauza greutății. În ciuda faptului că, inițial, liftul dădea semne de urcare, în scurt timp a clacat. În același vis al Dorinei, cineva, din afară, pe care Dorina reușea să-l distingă, a ridicat-o ca pe o frunză la nivelul următorului etaj, reușind s-o scoată din lift.

Visele nu oferă mereu imagini clare, ci obscure. Dorina mai avuse un astfel de vis și înainte. Nu înțelegea unele fapte din vis și nici nu încerca să le afle sensul, ci încerca să descifreze mesajul. Departe de a fi o femeie superstițioasă, Dorina era un caracter eminamente curios. Se simțea împovărată de probleme, iar acest lucru putea să-i fie revelat în vis prin propria-i proiecție în versiunea obeză. Cineva o trăgea sus? Cine era? Cineva o va ajuta la nevoie, o va scoate la liman… Dar necunoscutul din lift? El nu făcuse nimic…

Deși nu avea obiceiul să-și noteze visele, acum femeia simți nevoia să o facă. În ciuda faptului că somnolența încă insista să o țină imobilizată în pat, dintr-o smucitură scurtă, aruncă pătura de pe ea, își luă agenda și-și notă visul. Nu observase ceva ieșit cu mult din comun în acest vis față de altele, dar perspectiva recitirii și, poate, a interpretării viselor, ce uneori se transformau în adevărate mistere, îi plăcea. Horațiu era deja pe punctul de a-și servi cafeaua de dimineață, așa că Dorina, cu pași mici, începu ritualul unei noi zile. Puțină gimnastică și apoi drumul spre bucătărie. După ce deschise ușa camerei, pe podeaua holului, la câțiva pași de camera Larisei, zăcea, schimonosit, un jerseu elegant al fetei. Dorina îl ridică și, imediat ce-l luă brațe, simți mirosul, încă puternic, de tutun din el. Nu, Larisa nu fuma, asta o știa bine, dar, dat fiind faptul că nu-și făcuse încă apariția nici la baie, nici în bucătărie, era un semn clar că fusese-n club din nou. Posibil să fi ajuns târziu, după ce părinții se culcaseră. Oricum, avea îndemânarea să se furișeze ca o pisică, fără s-o bănuiască nimeni. Asta o scutea, de multe ori, de momente jenante.

Căutând gaica jerseului pentru a-l agăța-n cuier, Dorina simți ceva foșnind într-un buzunar. Curiozitatea și un obicei vechi și prost reveneau. Cotrobăia în lucrurile fetei de când era mică. Explicația dată de Dorina era că făcea totul pentru a o proteja. Era decisă, în mintea ei, doar să pipăie obiectul din buzunar, nu ținea morțiș să-l scoată la vedere. Cel mai probabil era un prezervativ, Larisa avea prieten și era o fată conștientă, își zise în sinea ei Dorina. Cu toate astea, la pipăit, obiectul se dovedi a fi un bilețel dintr-o hârtie moale. Contrariată, Dorina scoase din buzunar hârtia. Era un anunț mic, decupat dintr-un ziar. Se apropie de intrarea în bucătărie pentru a avea mai multă lumină la citit și parcurse rapid cele câteva rânduri ale anunțului: ”Salon de masaj erotic. Căutăm tinere frumoase, muncitoare și sociabile, între 18-25 de ani, care doresc să-și rotunjească veniturile într-o ambianță plăcută și relaxantă. Detalii la numărul de telefon…”.

Horațiu se afla în momentul acela în bucătărie, turnându-și cafea în ceașca sa preferată. Simți că apăru cineva în prag și, când își ridică privirea, o observă pe Dorina, albă ca varul, cu fața tranfigurată. Speriat, o luă de braț și o așeză pe colțar.

-Dorina, ce-i cu tine? Ai o cădere de calciu din nou? Nu mă speria!

Femeia nu scotea un sunet. Privi pentru câteva clipe în gol, apoi, întorcându-și privirea spre soț, începu să bâlbâie:

-Fata noastră e o târfă, Horațiu… Eu am făcut ce am putut, să știi… Credeam că e la locul ei, dar… pfu, extraordinar!

Bărbatului îi ajunsese la urechi mai ales cuvântul ”târfă”. Asemenea cuvinte ies mereu în evidență într-o situația ca aceasta. Horațiu își făcu loc pe colțar, lângă ea, și reluă întrebarea:

-Dorina, ți-e bine? Ce-ai spus? Nu ți-e rău, așa-i?

Se ridică după câteva secunde, îi turnă repede un pahar cu apă de la robinet și îi dădu să bea. În acel moment, apa purta, pe merit, numele de ”elixirul vieții”. După o asemenea veste, gâtul femeii era aproape sec. Cât timp își bău apa, fără a lua paharul de la gură, însă înghițind destul de rar, Dorina-i întinse lui Horațiu bilețelul din ziar, zdravăn mototolit în mâna ei. Horațiu îl luă și-și aruncă ochii pe el, citind totul rapid. Urmă o pauză… Bărbatul citi din nou anunțul și-l aruncă apoi, în scârbă, pe masă. Începu să pufăie, deznădăjduit, și să ceară informații.

-Unde l-ai găsit? Era în haina fetei?

Răspunsul era de prisos, putea fi mai ușor citit pe fața tristă a Dorinei și-n ochii ei înlăcrimați. Bărbatul se ridică, încet, în picioare.

-Eu trebuie să plec la serviciu. Azi vine domnul Cozma pe la noi. Vorbim deseară, promit.

Toate cuvintele fuseseră spuse aproape-n șoaptă, parcă ar fi încercat să ascundă ceva de Larisa, din nou, dintr-un obicei de excesivă protecție.

Horațiu își luă haina și ieși pe ușa apartamentului lăsând-o pe Dorina în aceeași poziție, pe colțar, aproape surdă la cuvintele și acțiunile lui, prizonieră într-o lume a ei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

Blogul unei cinefile

Filme, seriale, recenzii și recomandări

Onișoară Claudiu-Liviu Blog

Poezie, proză scurtă, articole, eseuri.

CLIPE DE RAI DIN IADUL MEU

SCRIE! Nu sta degeaba că degeaba stai

Fum de Ţigară

Simte,dar taci.Scrie.

Dintr-o suflare

Povești de suflet

Personaje de Basm

„Cărțile reprezintă umanitatea dată la tipar.” Barbara W. Tuchman

Poetaria Journal

© Ioana Haitchi - Blog de poezie, traduceri, eseuri, ştiri culturale

*Ana-Maria.PM*

Poetry lover, coffeeholic & books addict

Colțul Cultural

Repaus cu cap

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

365 dni w obiektywie LG

365 days a lens LG

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close