Vremea tornadei – 9.

Horațiu… hoinar. Pe drumul către serviciu, bărbatul își aminti de o tabără studențească, la care participase împreună cu colegii. Într-un grup se strânseseră o droaie de tineri de la diverse specializări, care încercau să se cunoască. Unul din ei, liderul de grup, a înaintat o propunere celorlalți. Să se prezinte scurt și într-un mod ingenios. Să-și spună prenumele și un adjectiv, ce simțeau că-i reprezintă și care începe cu aceeași literă ca și cea a prenumelui. Când rândul ajunsese la Horațiu, care se afla printre primii ce trebuiau să se prezint, după ordinea de începere a jocului, spusese pe loc primul cuvânt ce-i venea în minte cu litera ”H”. Era greu. Cum să-și amintească el un adjectiv? O noțiune ambiguă pentru unii dintre ei, care erau obișnuiți să vorbească-n cifre mai mult. ”Horațiu-hoinar”. După ce-i trecuse rândul, se gândi că nici nu nimerise un adjectiv așa de rău față de al altora, cel puțin îl definea într-o anumită măsură. Prietena lui de atunci, Lili, alesese un cuvânt ce nu era nici măcar un adjectiv, fapt ce i se păru ciudat pe moment. I se părea că nu o definește câtuși de puțin pe Lili a lui. Lili-liberta. Dar ei i se accepta, oricum, orice între colegii săi, era una dintre favoritele grupului.

Lui Horațiu, Cozma reușise să-i îndeplinească un vis din facultate. Împreună cu cei mai apropiați prieteni, își juraseră să rămână apropiați și să lucreze într-o zi împreună într-o firmă a lor. Timpul trecuse nemilos și fiecare o apucase în altă direcție. Unii luaseră drumul Occidentului după Revoluție, alții se reprofilaseră ori erau angajați la multinaționale, într-un sistem ermetic. Categoric era un singur lucru: schimbarea. Schimbarea planurilor și vieții tuturor în moduri diverse. Relația lui cu Lili nu durase mult după terminarea studiilor. Fiecare din ei se trezise că tornada îi luase pe sus, trântindu-i tot mai departe. S-au despărțit amical, deși Horațiu nu fusese mulțumit mult timp cu motivul rupturii invocat de Lili. Ce voia să spună prin: ”Suntem prea ocupați pentru a mai avea o relație à la carte?”. Avea mania să folosească uneori cuvinte străine, dar nu asta era problema, ci esența frazei, ce nu se lăsa dibuită. Ce înțelegea ea printr-o relație à la carte? El avea timp destul, și pentru ea își făcea mereu timp, dar ea părea pe zi ce trece tot mai distantă. Evident, răspunsurile n-au mai apărut niciodată. În scurt timp, ea a plecat din țară, a evadat, lăsând toată tărășenia în coadă de pește. O fi fost un motiv legat de plecarea ei misterioasă? O fi fost chiar ceva în neregulă ori timpul chiar îi sabota? În fine, resentimentele nu-și aveau rostul. Nea Cozma reușise să concretizeze, parțial, visul din studenție al grupului de prieteni din care făcea parte și Horațiu.

Când îl descoperise nea Cozma, Horațiu era într-un impas în viața sentimentală și financiară. Ciclul casă-serviciu în care era prins, atât el, cât și Dorina, nu dădea rezultate bune, ci obosea, îl uza. Nea Cozma fusese inițial un client al firmei de imobiliare, ce era pe-atunci a soților Lascu, și încă printre primii clienți. Aurora, fosta deținătoare și fondatoarea firmei, se întorsese în Franța lăsându-le lor toată afacerea la un preț modic… având în vedere și datoriile. Încă din prima clipă, Horațiu fusese fascinat de personalitatea dârză și sclipitoare a domnului Cozma, față de care simțea un respect profund. Locuind ani de zile în Austria, actualul șef al lui Horațiu se întorsese, la începutul anilor ’90, în țară cumpărându-și imediat, cu bani cash, o casă într-o zonă superbă a orașului, pe atunci un cartier în devenire. Horațiu preluase sarcina de a căuta o casă conform cerințelor bărbatului. Încă ținea minte că, în ziua în care vânduse casa dorită lui Cozma, acesta din urmă îi făcuse o propunere, pritocită câteva săptămâni la rând. Cozma îi propusese un nou loc de muncă într-un domeniu asemănător, o firmă nouă, angajați puțini, mediu prietenos, gargară. Propunerea venea exact în momentul oportun… apoi o revăzuse pe Lili la noul loc de muncă și înțelesese că numai el, Horațiu, lipsea din puzzle-ul refăcut de Lili, exact după imaginea grupului lor de amici din studenție. Îi simțea aportul. Cu siguranță, șeful îi spusese numele, iar ea o fi tras unele sfori. Ce dacă? Cozma în continuare îl fascina ca om, ba chiar mai mult, îl obseda aproape, devenea bolnăvicios în admirația sa, iar reîntâlnirea lui cu câțiva vechi ”amici de cruce” fusese revigorantă.

Un moment frumos, dar cum rămânea cu ce aflase în urmă cu câteva ore de la Dorina? Larisa, propria-i fiică, se vindea pentru bani? Ea?? Pentru bani??? Era o greșeală.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s