Baia Mare la timpul Trecut Perfect

Atracții turistice interbelice

Teatrul – Acesta funcționa în cadrul hotelului Ștefan, unde exista o sală special amenajată în acest sens. Până în 1918, teatrul era maghiar, urmând ca după această perioadă să dea reprezentații paralele atât trupe de teatru românești cât și maghiare. Marele actor Lendvay Marton este produsul școlii teatrale a acestei perioade. În perioada interbelică, reprezentațiile teatrale erau deosebit de fructuoase. Veneau trupe din orașe mari precum Tg.Mureș, Cluj sau București. ”Dintre trupele maghiare care dădeau reprezentații aici se numără cea a lui Szabadkay Jozsef din Satu Mare, iar dintre cele românești se cuvinte amintită trupa de teatru de revistă Compania Cărăbuș condusă de Constantin Tănase, cu principalii actori, celebrii Stroe și Vasilache”[1].

Sala teatrului servea drept și adăpost pentru concertele de pian, muzică clasică, operete, spectacole de cabaret etc.

Cinematograful – În perioada când nu erau reprezentații, sala care deservea teatrul putea fi folosită drept cinematograf. În 1918 acesta deja funcționa. Aici rulau cele mai noi filme atât din Europa, cât și din SUA, fiind achiziționate în principal pelicule create de companii celebre ca Metro-Goldwin-Mayer sau Paramount.

Muzeul orășenesc – a luat naștere la finele secolului al XIX-lea sub forma Asociației Muzeale. Structurat inițial pe 5 secțiuni: bibliotecă, arheologie și artizanat, arte frumoase, etnografie și științe ale naturii. Muzeul deținea și colecții de mineralogie, numeroase picturi, o bibliotecă uriașă și obiecte arheologice unicat. După finalizarea primului război mondial și preluarea sa de către autoritățile române, muzeul s-a redeschis (fiind închis pe perioada războiului) marelui public.

Hotelul Ștefan – era cel mai vechi, cel mai mare și mai impunător hotel din Baia Mare. Hotelul Ștefan a fost inaugurat în 1910 pe locul unui alt hotel care luase foc cu 5 ani înainte. Noua clădire cuprindea acum restaurant, cofetărie, berărie, sală de recepție, hotel și sală de teatru. În perioada interbelică hotelul s-a aflat în proprietatea primăriei care opta deseori spre închirierea sa diferiților antreprenori. Pentru perioada în discuție, chiriași erau Dumbrăviceanu Gheorghe și Iuliu Rumpold. Hotelul avea 52 de camere (30 cu un pat și 22 cu două paturi). Era racordat la electricitate, avea încălzire prin calorifere și mai multe camere erau dotate cu băi. Restaurantul hotelului oferea servicii de înaltă calitate, astfel că și prețurile mâncărurilor și băuturilor erau pe măsură. Totodată la restaurant, atmosfera era întreținută de diferite trupe de muzică, printre care și de jazz.

stefan antebelicHotelul Ștefan, antebelică; sursa: https://www.emaramures.ro

În afara acestui hotel, în oraș mai existau încă trei unități hoteliere, și anume:

  • Hotelul Takacs – proprietatea familiei cu același nume, funcționa permanent. Avea o capacitate de 5 camere cu un pat și 3 cu două paturi.
  • Hotelul Berger – proprietatea lui Berger Mihai. Hotelul avea doar două camere cu două paturi.
  • Hotelul Grumfeld – proprietatea lui Grumfeld Martin. Era deschis permanent și avea 3 camere cu două paturi.

Acestea erau doar cele mai importante hoteluri din oraș, dar turiștii aveau ocazia să fie cazați la diferite pensiuni sau case particulare. Dat fiind faptul că oferta de cazare coroborată cu numărul de turiști nu era deloc de neglijat și că orașul dispunea de diferite puncte de atracție pe care le-am enumerat anterior, autoritățile își puteau aștepta turiștii cu brațele deschise. Pentru perioada avută în discuție, media numărului de turiști ajungea la o cifră aproximativă de 500-600[2] de persoane care vizitau orașul, din țară, dar și din străinătate. Cifrele sunt orientative.

*

Ultimii ani ai deceniului al patrulea au însemnat și declinul stațiunii Baia Mare. Pe plan național, Carol al II-lea a fost încoronat rege. În urma diferitelor modificări de lege, stațiunea a fost retrogradată de la stațiune climaterică de interes general la stațiune de interes local. Hotărârea a stârnit indignarea multor personalități ale urbei. În aceste condiții, nu se știe cu exactitate cât timp a mai fost Baia Mare stațiune climatică. Nu s-a identificat nicio decizie de desființare a stațiunii[3]. Odată cu declanșarea celui de-al doilea război mondial și cu ocuparea nordului Transilvaniei de către administrația maghiară, statutul stațiunii a rămas incert. Timpurile, oamenii și valorile s-au schimbat după 1945,ajungându-se ca Baia Mare să înceteze a fi o prioritate în promovarea turismului. Trendul era național, nimeni nu se mai gândea la turism după război. Orașe înfloritoare înainte de război, printre care și Baia Mare, au decăzut și li s-a impus o nouă direcție de dezvoltare: industrializarea.

Faima tristă a orașului din timpul regimului comunist nu s-a refăcut, din păcate, nici în zilele noastre, dar demersuri în acest sens trebuie să existe și mici pași s-au făcut deja.

[1] R.TŐKŐLYI , Turismul băimărean în perioada interbelică. Studiu de caz: Stațiunea climatică 1930-1940 în Revista arhivei maramureșene, anul II, nr.2, Baia Mare, 2009, p.199

[2] ibidem, pp.204-205

[3] ibidem, p.211

________________________________________________________

Dacă ți-a plăcut, citește și aici sau aici despre Baia Mare pe același subiect

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s