Tradiții și obiceiuri tomnatice

Cunoscută și ca răpciune, vinimeriu sau vinițel, luna septembrie este, cu siguranță, una dintre cele mai active și rodnice luni ale anului. Despre Răpciune se spune că trebuie să fie cald, iar Brumărel (octombrie) să fie rece și umed. O altă superstiție spune că tunetul din septembrie vestește nea multă în Faur (februarie) și un an mănos.

Cea mai importantă sărbătoare a lunii este Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie). Ziua Crucii reprezintă momentul când pământul se închide în preajma iernii, luând cu sine insectele, șerpii, plantele care au fost lăsate la lumină de cu primăvară. Simbolic, această zi atrage după sine numeroase interdicții ce vizează consumarea acelor alimente marcate cu semnul crucii (usturoi, nucă, pește, etc.). Acum se începe culesul viilor.

Despre cruce se spune că este arma cea mai puternică a Domnului Hristos și a omului deoarece, printre altele, prin cruce s-a binecuvântat pământul. În această perioadă majoritatea păsărilor pleacă spre țările calde, urmând a se mai întoarce pe meleagurile noastre numai în primăvară. Totodată, Ziua Crucii mai este cunoscută și ca Ziua Șarpelui: din acest motiv este interzis a se tăia lemne pentru a nu veni șarpele la casă (Pamfile, 1997, p.174).

Specifici acestei zile sunt Moșii. Ce sunt Moșii? Sunt pomeniri ce constau din nouă ulcele, pline cu apă curată, miere sau mied (o băutură făcută din apă și miere fermentată). Acestea sunt împodobite cu o lână de culoare roșie, iar pe deasupra sunt acoperite cu un colăcel sau un covrig și o lumânare. Sunt trimise mai ales la casele de copii. Unde nu sunt copii, se trimit căni sau alte vase mai mari, despre care se știe că sunt de trebuință în acea casă.

vita-de-vie

sursa foto: paginaeuropeana.ro

Se spune că acum, de Ziua Înălțării Sfintei Cruci, este bine să se înceapă culesul viilor (Pamfile, 1997, p.176). Există un obicei foarte interesant legat de culesul viilor. Se cheamă un preot pentru săvârșirea rugăciunii la locul unde se vor așeza butoaiele pentru vin. Țăranii postesc o săptămână întreagă și fac rugăciuni la vii și pivnițe (Fochi, p.265). De asemenea, la cules este obicei ca, după ce se calcă strugurii (obicei practicat mai ales în Muntenia, Oltenia și Moldova), înaintea turnării primilor 10 litri de vin, se adună toți culegătorii și dau chiot. O atmosferă absolut specială învăluie serile din perioada culesului strugurilor. În aceste seri se face câte un foc mare de viță uscată, împrejurul căruia joacă culegătorii, după ce au mâncat, iar lăutarii cântă de zor (Ispirescu, pp.55-56).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s