Octavio Paz – ”Buchetul albastru”

M-am deşteptat, lac de sudoare. Din pardoseala de cărămidă roşie, stropită de curînd, se desprindea o boare fierbinte. Un fluture cu aripile cenuşii zburătăcea bezmetic jur-împrejurul becului galben. Am sărit din hamac şi am străbătut desculţ încăperea, ferindu-mă să nu calc vreun scorpion ieşit din ascunzătoare să se mai răcorească puţin. M-am apropiat de ferăstruică şi-am tras adînc în piept aerul cîmpiei. Se simţea răsuflarea nopţii, uriaşă, feminină. M-am întors în mijlocul odăii, am golit ulciorul în ligheanul de cositor şi am înmuiat ştergarul. Mi-am frecat torsul şi picioarele cu cîrpa udă, am aşteptat să mă zvînt şi, după ce m-am încredinţat că nu mi s-a ascuns nici o gînganie prin cutele hainelor, m-am îmbrăcat şi m-am încălţat. Am coborît sărind treptele scării vopsite în verde. În poarta hanului am dat peste hangiu, un tip chior şi suspicios. Cu voce răguşită mă întrebă:


– Unde vă duceţi, dom’le?
– Să dau o raită. E tare cald.
– Hmm, totul e închis la ora asta. Şi aici n-avem lumină electrică. Mai bine nu plecaţi.
Am ridicat din umeri, am mormăit „mă întorc imediat” şi m-am adîncit în întuneric. La început nu vedeam nimic. Am mers orbecăind pe uliţa pietruită. Mi-am aprins o ţigară. Pe neaşteptate se ivi luna dintr-un nor negru, luminînd un zid alb, dărîmat pe alocuri. M-am oprit, orbit de atîta alb. Suflă o pală de vînt. Am respirat mireasma tamarinilor. Noaptea stătea de strajă, înţesată de frunze şi de gîze. Greierii cîntau printre ierburile înalte. Mi-am ridicat faţa: sus îşi aşezară tabăra şi stelele.
M-am gîndit că universul era un vast sistem de semne, o conversaţie între fiinţe infinite. Actele mele, ţîrîitul greierilor, licăritul stelelor, nu erau decît pauze şi silabe, cuvinte risipite ale acelui dialog. Care să fie oare cuvîntul din care eu eram o silabă? Cine rosteşte acest cuvînt şi cui i-l spune? Am aruncat ţigara pe caldarîm. În cădere, descrise un cerc luminos, împrăştiind scîntei mărunte, ca o cometă minusculă.
Am mers îndelung, fără grabă. Mă simţeam liber, în siguranţă pe buzele care în clipa aceea mă rosteau cu nespusă fericire. Noaptea era o grădină de ochi. Trecînd o uliţă, am simţit că cineva se desprindea dintr-o poartă. M-am întors, însă n-am izbutit să desluşesc Nimic. Am iuţit pasul. După cîteva clipe am auzit zgomotul înfundat al unor cizme pe pietrele încinse. N-am vrut să mă întorc, deşi simţeam că umbra se apropie tot mai mult. Am încercat să fug. N-am fost în stare. M-am oprit brusc. Înainte de a mă putea feri, am simţit vîrful unui cuţit în spinare şi o voce blîndă:

octavio_paz2

foto: oasisfm.cl

– Nici o mişcare, domnule, sau sunteţi mort.
Fără să-mi întorc capul, am întrebat:
– Ce vrei?
– Ochii dumneavoastră, domnule – răspunse vocea gingaşă, aproape îndurerată.
– Ochii mei? La ce ţi-ar folosi ochii mei? Iată, am nişte bani. Nu mulţi, dar oricum tot e ceva. O să-ţi dau tot ce am, dacă mă laşi. Doar n-o să mă omori.
– Nu vă temeţi, domnule. N-o să vă omor. Am să vă scot numai ochii.
– Dar pentru ce îmi vrei ochii?
– Un capriciu de-al drăguţei. Vrea un bucheţel de ochi albaştri. Şi pe aici nu prea sunt.
– Ochii mei nu-ţi slujesc la nimic. Nu-s albaştri, ci galbeni.
– Vai, domnule, vreţi să mă înşelaţi. Ştiu prea bine că îi aveţi albaştri.
– Nu-i scoţi unei fiinţe omeneşti ochii din pricina asta. O să-ţi dau altceva.
– Nu mai faceţi fasoane -, îmi spuse cu asprime. întoarceţi-vă.
M-am întors. Era mic şi plăpînd. Pălăria din fibre de palmier îi acoperea pe jumătate chipul. Ţinea în mîna dreaptă un cuţit lung ţărănesc ce strălucea în bătaia lunii.
– Luminaţi-vă faţa.
Am aprins un chibrit şi mi-am apropiat flacăra de chip. Scăpărarea m-a făcut să-mi mijesc ochii. El îmi deschise pleoapele cu mînă sigură. Nu mă putea vedea bine. Se ridică pe vîrfuri şi se uită lung la mine. Flacăra îmi ardea degetele. Am aruncat-o. Rămase o clipă tăcut.
– Te-ai convins? Nu sînt albaştri.
– Vai, mare şmecher mai sunteţi – răspunse. Ia să vedem, mai aprindeţi o dată.
Am mai aprins un chibrit şi l-am dus aproape de ochi. Trăgîndu-mă de mînecă îmi porunci:
– Îngenunchiaţi!
M-am aşezat în genunchi. Cu o mînă m-a prins de păr, dîndu-mi capul pe spate. Se aplecă peste mine, curios şi încordat, pe cînd cuţitul cobora uşurel pînă-mi atinse pleoapele. Am închis ochii.
– Deschideţi-i!, porunci.
Am deschis ochii. Flăcăruia îmi ardea genele. Îmi dădu pe neaşteptate drumul.
– Păi, nu sunt albaştri, domnule. Iertăciune.
Şi se făcu nevăzut. Mi-am pus coatele pe zid, cu capul între mîini. Apoi m-am îndreptat. Cu poticneli, căzînd şi ridicîndu-mă, am gonit un ceas întreg prin satul pustiu. Cînd am ajuns în piaţă, l-am văzut pe hangiu aşezat tot în faţa porţii. Am intrat fără un cuvînt. A doua zi am fugit din satul acela.

 

Trad: Tudora Şandru-Mehedinţi

sursa

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Blogul Giuliei

modă-gânduri-idei -cărți

MeddArtis

„În viață risipim ani, iar la moarte cerșim clipe”.

călătorru'

“Să trăieşti pe Pământ poate fi scump, dar include o călătorie gratuită în jurul soarelui în fiecare an.”- A.B.

Gara pentru noi

blogul Renatei

Inimă de carte

recenzii de carte, semnal editorial

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Calator spre infinit

O lume este un loc in care existi

Cartea Daath Publishing

Books - a reflection of consciousness

Anca și cărțile

Când înveţi să citeşti, devii liber pentru totdeauna.

Imaginary Coffee

Sometimes we need fantasy!

Paul Militaru

Photography Portfolio

gânduri însingurate

eu cu gândurile mele… şi… atât!

Inchirieri de idei

Pe scurt despre absolut tot

GEORGE SORIN VENETE

#vorbește, sufletul nu te va ierta niciodată pentru tăcere!

Everyday lifestyle

Make something everyday change your life

brăilaltfel

braila vazuta prin ochii mei

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close