Despre sentimentul inutil al utilității

sursa & autor: adrimir

De multe ori am auzit în discuţiile cu prieteni sau cunoştinţe despre sentimentul de a te simţi util, despre intenţia de a te face util seamănului tău. A nu se confunda acest avânt motivaţional cu acea căutare a unui scop în viaţă. Sunt oameni care îşi au foarte bine definite scopurile în viaţă şi în virtutea unui bine social prost înţeles îşi atribuie caracteristica de utilitate proprie unui obiect. De aici, de la a deveni nazist pentru propriul sine, a te tria de unul singur pentru groapa de gunoi a societăţii în funcţie de propria utilitatea socială, nu e de decât un pas…

N-am să descriu studii de caz, fiindcă aceste „cazuri” mi-au fost/sunt apropiate, dar am să notez sintagmele auzite, unele dintre ele prin câteva cuvinte sumarizează dramele existenţiale din spatele lor, cu precizarea că absolut toate se referă la fiinţe umane: Am dat un rebut societăţii, Toată investiţia mea în ea a fost degeaba, Vreau să mă fac utilă, Am prieteni şi cunoştinţe, pe acestea din urmă le cultiv pentru că îmi pot fi utile cândva

Pessoa na corda bamba entre bem e mal

foto: marcobueno.pro.br

Între a căuta un scop şi a te face util există cel puţin o diferenţă. A fi în căutarea unui scop nu presupune neapărat conştientizarea şi a lui fii util sau mai degrabă utilitatea este implicită acelui scop. Totuşi să nu faci niciun gest gratuit fără să nu îi ai în vedere utilitatea lui frizează patologia. Sunt oameni care se vor utili cu orice preţ şi în funcţie de gradul de utilitate pe care îl ating, conform standardelor personale, se simt mulţumiţi sau vinovaţi. Mai grav este atunci când încep să trăiesc sentimente puternice de culpabilizare din cauza negăsirii utilităţii propriei existenţe. De multe ori încearcă să depăşească acest lucru făcând lucruri care nu-i definesc, se dedică unor roluri sociale pentru care nu au nicio chemare şi cu greu fac faţă atribuţiilor inerente acestora, iar zilele lor se scurg în nemulţumiri şi văicăreli. Nu e de mirare că realitatea acestora devine realitatea lor proiectată în care ceilalţi trebuie să le fie de asemenea utili. De multe ori cultivă aşa-zise prietenii pe care le consideră utile în atingerea scopurilor personale. Aşa cum cineva se obiectualizează, există riscul ca acesta să-i obiectualizeze şi pe ceilalţi.

Dacă ar fi să îl parafrazăm pe Martin Buber se ajunge de la relaţii de genul Eu-Tu, Eu-Obiect, la relaţii de Obiect-Obiect. Adică relaţia mea cu tine, de altfel ca şi relaţia mea cu mine, este o relaţie de obiect-obiect.

Care ar fi percepţia adecvată a utilităţii, avem nevoie să ne simţim utili sau nu? Cum să ne simţim utili sau să îl simţim pe celălalt util nouă, fără a ne simţi pur şi simplu obiecte în angrenajul mediului social din care facem parte? Fie-mi permis un joc de cuvinte: n-ar fi mai degrabă de preferat să ai sentimentul inutilităţii utilităţii fiecărui gest personal decât perspectiva inutilităţii sentimentului utilităţii? Sau mai degrabă să te simţi uman decât să te simţi pur şi simplu un obiect? Ar fi mai sănătos ca utilitatea să devină pur şi simplu inutilă pentru a salva umanitatea din noi?

Cred că soluţia e simplă: a te dezobişnui ca în relaţiile cu oamenii să mai gândeşti în termeni de util sau inutil, termeni ce definesc obiectele. Un prim pas ar fi acela de a percepe în alt mod utilitatea personală – ca un sentiment de ajutorare sau într-ajutorare. O relaţie în care îi eşti de ajutor celuilalt, şi nu util, este cea care umanizează relaţia Eu – Celălalt. Celălalt devine Tu, de data acesta acel alter-ego pe care îl percepi ca fiinţa umană şi nu un mijloc pentru a-ţi atinge un scop.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Despre sentimentul inutil al utilității&8221;

  1. Citind articolul, gândul m-a dus la un citat a lui Ovidius „Numai vezi să nu faci rău, în timp ce vrei să fii de folos.” – am simţit pe pielea mea acest lucru. Am încercat să fiu de folos, dar din păcate, s-a interpretat greşit şi-a ieşit rău.

    La mulţi ani, Mihai. Îţi doresc din toată inima mea ca anul 2015 să îţi fie îmbelşugat, să ai parte numai de sănătate, împliniri sufleteşti, realizări personale şi profesionale, pace, fericire şi iubire! 🙂

    • Mulțumesc de urări, asemenea-ți doresc, Ștefania! Eu mai știu o vorbă, mai vulgară: ”facerea de bine, f**ere de mamă”, e mai pe șleau, dar se nimerește de multe ori. Fă numai ce simți, Ștefi! Zile faine!! 🙂

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s