CRONICA CENZURII: Spania la cinema (3)

Cronica cenzurii

URMARE DIN 19.01.2015

Repercursiunile acestor conversaţii au fost dintre cele mai diverse- aplaudate de stânga comunistă, admirate de Occident, criticate de personalităţi conservatoare vechilor modele. În sfârşit, ecoul lor, deşi avangardist, a avut o reacţie destul de întârziată, concretizată doar anul următor, în 1956 prin unele substituiri la nivelul aparatului de cenzură.

Cu toate acestea, unele obiceiuri vechi şi proaste au persistat. În acest context se cuvine să amintim exemplul filmului Judgement at Nüremberg (Procesul de la Nüremberg) de Stanley Kramer, a cărui titlu a fost convertit în Vencedores o vencidos (Învingători sau învinşi). Ba mai mult, cenzura a mers într-atât de departe, încât acestui film i-au fost tăiate fragmentele documentare ce prezentau genocidul evreiesc comis de nazişti.

Original-Soundtrack-Judgment-At-Nurem-529366

foto: eil.com

     Unii cineaşti, observatori ai crizei spaniole, au creat, ei înşişi, versiuni alternative ale filmelor, pregătind unele scene de rezervă ce urmau a fi alăturate filmului în ţările din exteriorul Spaniei, cu acceptul caselor de producţie.

Evoluţia antitetică a societăţii spaniole a generat, la sfârşitul decadei, numeroase tensiuni socio-politice. Portavocile tensiunilor din câmpul universitar erau cinecluburile, unde se evidenţia cel mai bine apetitul publicului tânăr spre filme străine necenzurate. Proiectarea filmelor interzise a devenit atât de intensă în cinecluburi, încât a rezultat un adevărat scandal public la sfârşitul decadei. Scandalul a izbucnit când ziarul „Madrid” a denunţat, într-un număr din 13 februarie 1960, expunerea în cinecluburi a filmului „El acorazado Potemkin” (în original „ Bronyenosyets Potyomkin”, Броненосец «Потёмкин», traducere Crucişătorul Potemkin), peliculă rusească mută a anului 1925 regizată de Serghei Eisenstein. În ziarul antemenţionat filmul era condamnat deoarece face o apologie a revoluţiei bolşevice (filmul a fost importat clandestin din Franţa de Roman Gubern).

ea16

foto: tresse-cuivre.biz

       În această atmosferă tensionată dintre cenzura ministerială și cerințele anumitor categorii populaționale, are loc finalul mandatului lui Gabriel Arias Salgado[1]. Prin intermediul acestor tensiuni se evidențiază cel mai bine decalajul dintre politic și social în Spania acelor ani. Mai exact, modelul industrial-capitalist propus de tehnocraţii regimului era în opoziţie totală cu stagnarea antiliberală a mecanismelor de control a informaţiei şi a mediilor de comunicare socială.

[1] acesta fusese succesorul lui Argamasilla, numit fiind după Conversațiile Cinematografice de la Salamanca

VA URMA

TRADUCERE ȘI ADAPTARE: MIHAI COTEA

SURSA: La censura: función politica y ordenamiento juridico bajo el franquismo (1936-1975) <cap.5- Contexto político español en el período 1951-1962>

AUTOR: Roman Gubern

Anunțuri

Un gând despre &8222;CRONICA CENZURII: Spania la cinema (3)&8221;

  1. Pingback: CRONICA CENZURII: Spania la cinema (4) | Colțul Cultural

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s