Omagiu poetic îngerilor: 27 ianuarie

27 ianuarie, Ziua Internațională de Comemorare a Holocaustului

holocaust_remembrance_logo

foto: thevitruvianman.org

ȘI POATE

de Stelu Pop

și poate…
 poate nouri îngreunați de-atâtea lacrimi
 
 șiroaie varsă  țărânei văduvite de sufletele mii
 cei duși în căutarea hăului din noi
 ce rătăcesc nemărginirea metamorfozați în ploi
 culcuș-etern ei vor clădi pentru cei morți în cei vii
  
 și poate…
 poate clipa se-ntoarce în tăcerea-i mută 
 
 a gloanțelor ce șuieră prin noi 
 salutul ultimului cazon de  pe redută
cu rost de petrecanie

 de neagră nuntă
țărâna înmuiată-€™n sânge mireasă-i soldatului căzut cu chipul în noroi
 
 și poate…
 poate lutul primar se frânge
 
 în mii și mii de schije ce dă contur eului din noi
 prin pânza însăilată a vremii se țese iar sânge
 și stele cad Pleiade când cerul plânge

  plânge

și  cade peste noi
 
 și poate… 
   
 poate roua ce-mi cade printre gene 
 se rostogolește-n palma mea râzând… 
 să fie  gândul  ce se scurge-n vreme 
 să fie visul care se prelinge-n gând?

…MEMORIE ETERNĂ LOR…

Anunțuri

4 gânduri despre „Omagiu poetic îngerilor: 27 ianuarie

  1. Cu siguranta, cele petrecute in lagarele naziste sunt fapte abominabile, de neconceput…dar oare cele ce se „intampla” in lume ASTAZI, ieri si cu siguranta si maine…este in regula?! Nu este o intrebare retorica. Cum nici aceea in care intreb : a existat vreo perioada in istoria omenirii in care sa nu ne fi ucis, maltratat, exploatat, tradat, mintit, furat, violat…?
    Omenirea „traieste” intr-un vesnic holocaust…de proportii mai mici, dar care in timp devine din ce in ce mai mare generand suferinte inimaginabile …
    Cand vom scapa si de acesta, asa incat sa avem noi, sau macar copiii nostri ocazia sa comemoreaze victimele vesnicului holocaust suferit din vremuri imemoriale?! Asta este o intrebare retorica…Din pacate.

    1. Din păcate, eu cred că fiecare dintre noi am pierdut o parte mai mică sau mai mare de umanitate. Uniți, învingem, se spune. Depinde în ce suntem uniți. Umanitatea ne definește ca oameni. Posibil să fi moștenit această tară, a pierderii umanității, din vremuri imemoriale. Tot ce sper e să nu fie aceasta o bombă imposibil de dezamorsat, un proces ireversibil. Rămâne speranța…și rămân acele întrebările retorice…

      1. Pe mine mă îngrijorează profund faptul că omul nu învaţă din greşeli, fapt ceea ce denotă INCONŞTIENŢĂ. Astfel, ori repetăm greşelile trecute, ori facem altele, ori le “îmbunătăţim” pe cele consacrate.
        Din păcate, consider că nu numai că nu am avut ce pierde, în ceea ce priveşte calitatea de OM, dar suntem în situaţia în care nici nu ne putem demonstra această presupusă calitate.
        Fără să fiu un pesimist, nu pot spera la o îmbunătăţire a situaţiei fără vrun argument sustenabil. Măcar unul…

      2. Nu vă pot contrazice cu nimic, asta e cel mai dureros. E absolut normal ca după tot și după toate, să se stingă, încetișor, și speranța. Probabil nu ne mai rămâne altceva decât să așteptăm… numărătoarea inversă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

Blogul unei cinefile

Filme, seriale, recenzii și recomandări

Onișoară Claudiu-Liviu Blog

Poezie, proză scurtă, articole, eseuri.

CLIPE DE RAI DIN IADUL MEU

SCRIE! Nu sta degeaba că degeaba stai

Fum de Ţigară

Simte,dar taci.Scrie.

Dintr-o suflare

Povești de suflet

Personaje de Basm

„Cărțile reprezintă umanitatea dată la tipar.” Barbara W. Tuchman

Poetaria Journal

© Ioana Haitchi - Blog de poezie, traduceri, eseuri, ştiri culturale

*Ana-Maria.PM*

Poetry lover, coffeeholic & books addict

Colțul Cultural

Repaus cu cap

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

365 dni w obiektywie LG

365 days a lens LG

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close