CRONICA CENZURII: Spania la cinema (4)

Cronica cenzurii

URMARE DIN 26.01.2015

La 19 iulie 1951 a luat fiinţă Ministerul Informaţiei şi Turismului, condus de Arias Salgado şi a cărui Direcţie Generală de Cinematografie şi Teatru îi fuseseră ataşate competenţele cinematografice ce, până atunci, erau atribuite Subsecretariatului de Educaţie Populară a Ministerului Educaţiei Naţionale. Însă, mai relevantă decât propia creaţie a Ministerului a fost personalitatea lui José María Escudero, primul director general al Cinematografiei şi Teatrului numit în funcţie în septembrie 1951. Caracterizat de rangul militar prin condiţia sa catolică militantă şi articolele din presă pe teme culturale, unele centrate pe cinematografie, se diferenţia de predecesorii săi prin voinţa de a defini o nouă politică capabilă de a oferi o demnitate cinematografiei spaniole. Acest fapt trebuia desăvârşit cu tact, iar tactul nu a definit mereu mandatul lui Escudero. Acesta nu a ştiut, ori n-a putut manipula, cu suficienţă abilitate, schimbările dorite, fără a speria sectoarele mai conservatoare ale regimului şi pe apărătorii intereselor create în industria cinematografică.

La prima vedere se pare că au existat două cauze concomitente cărora li se datorează demisia imediată a lui Escudero: prima a fost concesia clasificării drept „de interes naţional” a filmului Surcos (Brazde, 1951), un film de Nieves Conde ce aborda aspecte incomode ale realităţii spaniole de atunci (piaţa neagră, lipsa locurilor de muncă, prostituţia feminină etc.). În ciuda unei voinţe puternice, fără a depăşi o anumită intensitate melodramatică şi cu toate tăieturile ideologice imaginabile, această propunere a lui Nieves Conde se situa la ani lumină de cinematografia imediat anterioară şi configura limitele filmului spaniol contemporan al acelei perioade.

Totul ar fi rămas relativ grav dacă nu ar fi coincis cu ce-a dea doua cauză: opoziţia lui Escudero de a conferi acelaşi rang de „interes naţional” filmului Alba de America, ce va închide ciclul filmelor istorice (o victorie postumă a lui García Escudero), însă ce venea sub auspiciile altor organisme statale şi, mai ales, stând sub producția companiei Cifesa (La Compañía Industrial de Film Español, S.A.), producătoare problematică pentru regim. La 12 zile după demisia directorului general se conferea Albei de America, iniţial negatul, “interes naţional”, timp în care funcţia trecea către un bărbat de încredere al aparatului, Joaquín Argamasilla de la Cerda, marchiz de Santa Clara.

La câteva săptămâni după abandonul lui García Escudero (acesta s-a văzut forţat să-şi dea demisia pentru a nu fi destituit din fucţie în anul 1952), a apărut un decret ce aduna unele schimbări în normativa cenzurii prin crearea Adunării (“Junta”) de Clasificare şi Cenzură a filmelor promovate de Institutul de Orientare Cinematografică. Aceasta era împărţită în două ramuri: una dedicată cenzurii ori aprecierii filmelor în “aspectele lor etice, politice şi sociale” (Adunarea cenzurii) şi alta de clasificare a “calităţilor tehnice, artistice şi a circumstanţelor economice (Adunarea clasificării)”[1].

Dintre casele de producţie, cazul cel mai exemplar a fost cel al firmei UNINCI (Unión Industrial Cinematográfica), fondată în 1949 şi condusă de către franchistul Alberto Reig. Această casă de producţie a atras atenţia spre ea odată cu producerea filmului Bienvenido Mr.Marshall (Bun-venit, domnule Marshall 1952) de Luis García Berlanga (produs cu colaborarea lui Juan Antonio Bardem, la scenariu).

A_Bienvenido_M_ster_Marshall-960928164-large

foto: filmaffinity.com

Succesul la public şi critica păreau să deschidă noi perspective pentru un nou tip de producţie decât cea dominantă, prin dorinţa de a realiza un scenariu scris de Berlanga în colaborare cu Cesare Zavattini şi Ricardo Muñoz Suay. Intitulat Cinco historias de España (Cinci poveşti/istorii ale Spaniei), proiectul visat de cei trei nu s-a putut desăvârşi.

După cum am menţionat anterior, Alba de America şi La Leona de Castilla au închis ciclul istoric, acompaniate de filme mai slabe precum Catalina de Inglaterra (1951 ,de Ruiz Castillo), Jeromín(1953, de Luis Lucia Mingarro) ori de filme considerate ”ciudăţenii” precum Parsifal(1951) şi Amaya(1952). Din acel moment, reconstrucţia istorică a fost ambiguă, redusă, de multe ori, la subproducţii de umplutură şi în general coproducţii, ori suport pentru alte genuri determinate, cazul Violetas imperiales(1952) ori Las bellas de Cádiz (1953), opereta Cuerda de presos sau Amanecer en Puerta Oscura şi drama rurală Lola, la Piconera sau Carmen la de Ronda(1959) în combinaţie cu musicalul folcloric. Alteori, genul istoric era folosit în mixaj cu alte cicluri în decadenţă, de exemplu, cel literar – El alcalde de Zalamea(Primarul din Zalamea, 1953), El lazarillo de Tormes (aprox.trad. Ghidul din Tormes, 1959) ori El príncipe encantado (varianta locală a lui Făt-Frumos).

2360

foto: benitomovieposter.com

Cu alte ocazii, era cu adevărat prolific în producţii religioase precum El beso de Judas(1953, Sărutul lui Iuda), ajungând chiar colaborator în hagiografii despre Teresa de Jesus, Rosa de Lima ori Martin de Porres (evocat într-un film de succes numit Fray Escoba). Ar mai merita menţionate aici peliculele Diez fusiles esperan (1958, Zece gloanţe aşteaptă) lui Saenz de Heredia şi Sonatas(1959) a lui Bardem, două producţii răsfirate despre istoria secolului XIX şi ale sale războaie carliste încărcate de romantism şi aventură.

10677730

foto: todocoleccion.net

Nu este de neglijat nici impactul popular al filmului ¿Dónde vas Alfonso XII?(1958; Unde mergi, Alfonso XII?), o sentimentală aproximare a iubirii regelui pentru Maria de las Mercedes de Orleans, regina consoartă a Spaniei, soţie a lui Alfonso XII. Acest film din urmă s-a bucurat de popularitate graţie revitalizării spiritului monarhic şi a proliferării unui nou gen jurnalistic, cel al „presei roz”(prensa rosa; actuala presă de tip tabloid, sau scandal).

A_D_nde_vas_Alfonso_XII-254507794-large

foto: filmaffinity.com

[1] Adunarea cenzurii era compusă dintr-un preot desemnat de episcopul Madridului, un reprezentant al Ministerului Guvernării (Ministerio de Gobernación), cinci reprezentanţi ai Ministerului Informaţiei şi Turismului şi altul, din partea Direcţiei Generale de Cinematografie şi Teatru. De cealaltă parte, Adunarea Clasificării îi includea pe şeful Sindicatului Naţional a Spectacolului (SNE), şeful Serviciului de Ordine Economică a Cinematografiei şi pe reprezentanţi ai ministerelor de Educaţie Naţională, Comerţ şi Industrie, doi profesionişti afiliaţi SEN şi de altul din partea NO-DO (Noticiarios y Documentales-buletine de ştiri şi documentare; este vorba de buletinul de ştiri transmis obligatoriu înainte de începerea difuzării unui film în cinematografe între 1942 şi 1981)

VA URMA

TRADUCERE ȘI ADAPTARE: MIHAI COTEA

SURSA: Historia del cine español

AUTORI: Román Gubern, José Enrique Monterde, Julio Pérez Perucha, Esteve Riambau si Casimiro Torreiro

ed.Catedra, 1995

CAP. Continuismo y disidencia (1951-1962) scris de José Enrique Monterde

Anunțuri

1 gând despre „CRONICA CENZURII: Spania la cinema (4)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

Blogul unei cinefile

Filme, seriale, recenzii și recomandări

Onișoară Claudiu-Liviu Blog

Poezie, proză scurtă, articole, eseuri.

CLIPE DE RAI DIN IADUL MEU

SCRIE! Nu sta degeaba că degeaba stai

Fum de Ţigară

Simte,dar taci.Scrie.

Dintr-o suflare

Povești de suflet

Personaje de Basm

„Cărțile reprezintă umanitatea dată la tipar.” Barbara W. Tuchman

Poetaria Journal

© Ioana Haitchi - Blog de poezie, traduceri, eseuri, ştiri culturale

*Ana-Maria.PM*

Poetry lover, coffeeholic & books addict

Colțul Cultural

Repaus cu cap

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

365 dni w obiektywie LG

365 days a lens LG

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close