Presupunându-mă

autor: (c) MIHAI COTEA

 

De multe ori, în viață, presupunem o grămadă de lucruri. Când suntem mici presupunem că vom crește pe-atât de mari pe cât ne dorim, apoi presupunem că vom intra la liceul dorit, pentru ca apoi absolvit, să presupunem și intrarea la facultate. Ce e dincolo de asta? Probabil o plimbare dintr-o presupunere într-alta, ca o promenadă prin bălți. De fapt ne temem. A nu te teme, a avea încredere, a ști, presupune că deja îți simți drumul. Iar am presupus…

 

Ce înseamnă ”a presupune”? Despărțit, cuvântul îmi arată că mă supun dinainte (pre-) la ceva. De ce aș face asta? Toți suntem puțin masochiști. Dacă nu ne lăsăm supuși de alții, ne supunem nouă înșine, propriului ego. Faptul că avem îndoieli și că ne lipsește siguranța cu desăvârșire e, probabil, o aplecare spre suferință din vremuri imemoriale (de când experimentam pe propria piele cunoașterea), care ne învăluie pe toți, nu are o preponderență personală.

 

De ce să nu fim sinceri? De câte ori n-am presupus că vom primi salariul la timp, de câte ori n-am presupus că am luat decizia corectă în locul celeilalte variante, de câte ori n-am presupus destinul? Aici e vorba de ”vălul de pe ochi” cu care ne-am născut… prin acord prealabil. Nu susțin că știu asta, ci presupun. Probabil avem o memorie sapiențială în stare latentă care stă supusă înaintea adaptărilor mintale terestre. Acea memorie originală se ”presupune” adaptărilor. Să te adaptezi e, probabil, soluția ideală, calea de mijloc. Până știu ceva cu siguranță, pasul următor e adaptarea. Mă pot presupune în fel și chip, atâta timp cât nu știu nimic, atâta timp cât am un văl pe ochi, trebuie să accept situația. Adaptare e sinonim cu acceptare din multe unghiuri de vedere.

 

Mai sunt unii care susțin că trebuie să știm, trebuie să ne închipuim că știm, trebuie să simțim că știm, să simțim, să știm, trebuie… Nici ei nu știu ceva sigur în adâncul sufletului. Prezentul e, la urma urmei, singura certitudine. Ceilalți doi tovarăși de drum, cel din față și cel din spate, sunt miraje. Unul a existat cândva, celălalt se formează pe traseu.  Suntem eternii copii ai vieții. Plecăm de aici, abia cu numele învățat. Restul? Restul e infinitul. Rămâne pentru altă experiență-lecție…

 

La încheiere se cuvine o morală sau un sfat. A da sfaturi e gratis, eu nu dau, pentru că nu știu pe deplin situația și persoana, doar presupun. În acest caz mă întorc la argument: știu că nu știu nimic, presupun tot ce-am să zic.

Reclame

4 gânduri despre „Presupunându-mă

  1. presupun că am înțeles bine că presupunerea e o amăgire uneori frumoasă alteori nu …

    1. Presupunerea e cam tot ce ne rămâne și ce ne ocupă mintea în lipsă de certitudini indubitabile. Da, un fel de amăgire 🙂

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Blogul Giuliei

modă-gânduri-idei -cărți

MeddArtis

„În viață risipim ani, iar la moarte cerșim clipe”.

călătorru'

“Să trăieşti pe Pământ poate fi scump, dar include o călătorie gratuită în jurul soarelui în fiecare an.”- A.B.

Gara pentru noi

blogul Renatei

Inimă de carte

recenzii de carte, semnal editorial

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Calator spre infinit

O lume este un loc in care existi

Cartea Daath Publishing

Books - a reflection of consciousness

Anca și cărțile

Când înveţi să citeşti, devii liber pentru totdeauna.

Imaginary Coffee

Sometimes we need fantasy!

Paul Militaru

Photography Portfolio

gânduri însingurate

eu cu gândurile mele… şi… atât!

Inchirieri de idei

Pe scurt despre absolut tot

GEORGE SORIN VENETE

#vorbește, sufletul nu te va ierta niciodată pentru tăcere!

Everyday lifestyle

Make something everyday change your life

brăilaltfel

braila vazuta prin ochii mei

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close