AFERIM, dragi români! Am rămas la fel…

Zilele trecute am avut plăcerea să vizionez la cinema (uau!) cu o audiență ceva mai mare decât la alte filme românești (deci mai mult de două persoane, cu cea care mă însoțea), Aferim! Am râs, mai cu poftă, mai cu o lacrimă-n colț de ochi, m-am scandalizat ( oare de ce?) și m-am transpus în epocă preț de două ore… de fapt, nici n-a fost nevoie să ies din epocă (doar am renunțat la smartphone și alte cele), pentru că lucrurile, pe ansamblu, stau cam la fel ca în dragul secol XIX. La noi, pe toată Țara Românească, luată ca stat, ceva mai măricel azi, găsim aceleași stereotipuri pornind de la cel de bază, referitor la țigani. Cu el voi începe, dar mă voi opri doar la patru imagini ce-au devenit arhetipale în cultura (tușesc) noastră.

Nu, țiganii nu mai sunt sclavi la boier și nu mai au de ce să se teamă de vreun zapciu care să-i calce pe coadă. Azi sunt sclavii liberi ai sistemului, într-o societate ce, instituțional vorbind, s-a schimbat doar aparent la față comparativ cu cea din secolul XIX. Societatea de azi e și mai încărcată instituțional, nerezultând de aici vreun randament eficient. Îi privește pe ei acest lucru? Ne privește pe noi toți, căci, la o adică, din partea statului nu ne putem baza pe niciun ajutor de Doamne ajută în caz de nevoie. Țiganii sunt primii care au nevoie de ajutor în sens de orientare și pregătire spre acele segmente de piață unde ei se identifică și pot oferi plus valoare. La fel și noi, restul. Dar, orientare ioc! Ieși de pe băncile școlii și te arunci, nene, în apa nepăsării sociale total nepregătit după un sistem de învățământ șubred. E care pe care, cel ce rezistă în jungla de asfalt se poate mulțumi cu o asigurare de sănătate oferită de bravul Minister al Sănătății care veghează pentru noi și un salariu cât să supraviețuiască. Deh, și sărac și cu pretenții! Nu generalizez, doar sesizez o situație des întâlnită la noi, incluziv la mine, șomerul absolvent. 🙂

AFERIM-photo-credit-Silviu-Ghetie

foto: Silviu Ghetie

Toate ar fi cum ar fi dacă s-ar opri aici, la stereotipurile țigănești, dar în film apare și discursul înflăcărat al popii cu privire la ”jidovi”. Vă amintiți de scena în care el descrie legenda ”Jidovilor Uriași”? Dacă nu, o puteți citi aici. Și, ca să nu mă lungesc, puteți citi într-un post anterior de-al meu, privirea de ansamblu a unor români cu privire la evrei. În film, ei nici nu sunt considerați oameni de către preot. Astăzi s-ar zice că ei ”dirijează” lumea din umbră, că au acces la multe resurse pe care le-ar folosi împotriva noastră, a ”bieților” creștini. Conspirația adusă la zi…

Cu privire la cel de-al treilea stereotip… aici trebuie să analizăm mai profund relația tată-fiu dintre Ioniță și Constandin. La prima vedere, relația lor m-a dus cu gândul la un film românesc ce se petrece în zilele noastre, produs tot de Ada Solomon, bazat pe aceeastă legătură, Principii de viață. Recomand!

aferim aarc.ro

sursa: aarc.ro

Tații și fiii rămân neschimbați, indiferent de epocă, dar metehnele? Le-am adus din XIX în XXI. Constandin, într-o scenă, e preocupat de fiul lui care, la vârsta sa, ar trebui, crede el, să înceapă inițierea în ale vieții. Și, după ce se interesează de o fată pe care o cunosc amândoi, spune cam așa: ”Ție-ți plac femeile sau ești sodomean? Că dacă ești sodomean, te omor cu mâna mea!”. Sună cunoscut? Să îndrăznească, numai, pruncul să se nască homosexual, că va plăti pentru această ”greșeală” cu vârf și îndesat în cazul multor familii din ziua de azi. De-asta există Noua Dreaptă, ca să ne ”îndrepte”, de-asta se ascund homosexualii în fel și chip ajungând, unii mai sensibili, la sinucidere pentru că ”ceva e în neregulă cu ei” și nu mai pot suporta presiunea socială. Ca să se convingă, Constandin face ceva ce încă se mai poartă izolat (sper), merg împreună la curve. Dar, cum zice el, ”să-i dea o curvă curată, nu o țigancă”. Înapoi la argument.

Trecut și acest episod, la moșia boierului o găsim pe nevastă bătută și izolată pentru că a preacurvit. Bine, bine, dar știrile de la ora 5 nu ne arată cazuri aproape identice? Bărbatul dacă are amante, femeia trebuie să închidă ochii, ”c-așa-s ei”, dar dacă femeia calcă strâmb e inevitabil o curvă și e anatemizată pe toate părțile.

Și ar mai fi fost multe de spus și despre greci (fanarioți), turci, muscali ș.a.m.d. Intenția mea e să pun degetul, a mia oară, pe o rană deschisă și să arăt lumii fața noastră adevărată. Cu toții suferim de stereotipuri, eu le am pe ale mele, voi pe ale voastre, dar hai să le ținem în frâu și să nu coborâm panta aia periculoasă spre cine știe ce alte tărâmuri spre care ne-ar duce aceste imagini. Scrisul e singura mea armă, ca umanist, iar dragostea, e singurul antidot la discriminare.

Omul e predispus să eticheteze, încă din cele mai vechi timpuri și lucrurile, ușor, se schimbă, dar cea mai mare schimbare vine de la fiecare dintre noi, din conștientizare. Aferim are acest dar, ca multe alte filme, să ne pună pe gânduri și să ne tragă un semnal. Asta e menirea artei. Restul ține de noi…

Toate-s vechi și nouă toate… după 180 de ani.

Aferim, dragii mei, că ați ajuns până la finalul acestei postări! Nu mă urâți prea mult, face rău la ten… 🙂

 

P.S. Despre una din cărțile consultantului istoric al filmului, Constanța Vintilă-Ghițulescu puteți citi aici și vă recomand cartea dacă vă pasionează subiectul și perioada din film.

aferim stirileprotv.ro

sursa: stirileprotv.ro

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;AFERIM, dragi români! Am rămas la fel…&8221;

  1. Eu încă nu am văzut filmul. Crede-mă parcă am o reţinere. Nu ştiu, parcă prea multă importanţă este acordată ţiganilor.
    Am fost total dezamăgită de filmul ” Poziţia copilului” sper să nu fiu dezamăgită şi de Aferim, căci altfel nici n-o să mai vizionez niciun film românesc nou.
    O zi minunată îţi doresc, Mihai. 🙂

    • Nu îți înțeleg susceptibilitatea. Mie mi-a plăcut și ”Poziția copilului” și ăsta. Pun degetul pe rană, Ștefania, știu că doare, dar e necesar. Du-te să-l vezi și discutăm, dacă dorești, despre ce impresie ți-a lăsat. Nu e vorba de o importanță anume dată țiganilor, e vorba de societatea noastră de ieri și de azi. Cam atât. Salutări dragi și numai bine!

      • Mie chiar nu mi-a plăcut filmul ” Poziţia copilului”. Parcă ar fi fost adunate secvenţe de la ştirile de la ora 5. Mă aşteptam la altceva. Oi fi ei mai sâcâită, ce să fac. Gusturile omului nu se discută. Fiecare cu gustul lui.
        O seară superbă îţi doresc, Mihai! 🙂

  2. Multumesc de recomandare Mihai. O buna „cronica”. Sper sa il vad cit mai repede, probabil se va intimpla ca si cu „Pozitia copilului”, mai intii va fi in lb germana. De data aceasta cred ca ii va scadea din farmec. Sincer astept cu nerabdare si pina atunci, avind in vedere recomandarea ta, dar si ceea ce am citit despre acest film in cronicile nemtesti ii dau credit si sper sa nu fiu dezamagita. Din pacate, trebuie sa ma alatur doamnei sau domisoarei Stefania si sa spun ca nici mie nu mi-a placut „Pozitia Copilului”. Nu pentru ca nu ar fi prezentat niste adevaruri si ca nu ar fi fost bine regizat. Am avut insa impresia ca este o carte de vizita a societatii noastre pentru cei din afara. Si-mi place sa cred, ca totusi, scene de genul celor prezentate sunt exceptii. De altfel, asa am si explicat prietenlor mei nemti in compania carora am vazut filmul.

    • Doamna Helene, ați scris atât de frumos! Sunteți o doamnă cu D mare. Uite, ce fain, dvs. ați văzut alte aspecte la ”Poziția copilului” din postura emigrantului. Foarte interesant! Ați salvat frumos imaginea românilor și gestul dvs. este admirabil, cel prin care explicați prietenilor dvs. nemți că faptele prezentate în film sunt excepții. Eu rămân rezervat cu privire la asta, trăiesc în România și… asta-mi ocupă tot timpul, ca să nu mă lungesc.
      Nu-i nicio problemă că nu v-a plăcut. Aș dori să știți, amândouă, că filmul nu m-a dat pe spate, nu vreau să mă erijez într-un apărător al lui de dragul dreptății, de fapt, la ieșire, am ieșit puțin debusolat. Cu toate astea, nici nu pot spune că nu mi-a plăcut. Aș minți.
      Vă mulțumesc că ați acordat timp părerii mele despre frumosul ”Aferim!”. Nu sunt un fan al dublajelor, să știți că la acest film s-ar duce o mare bucată din farmec pe apa sâmbetei dacă ar fi dublat. Sunt multe cuvinte neaoșe specific românești și sunt prezente acele arhaisme care au farmec românilor doar spuse-n limba lor. Sper să vă placă și mulțumesc din nou! Semnul dvs. m-a bucurat nespus.

    • Eu zic că merită. După mulți ani de subiecte centrate pe comunism în cinematografia românească, avem o producție care ne duce în prea puțin exploratul secol XIX. Călătoria merită, ți-o spune un fan al istoriei contemporane și al totalitarismului, dar căruia îi place să guste și din bucatele mai vechi. O zi minunată și ție, Rica!! 🙂

  3. Pingback: Preziceri și amintiri | Colțul Cultural

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s