Delirul unei zile noi

La ce-mi trebuie alt răsărit?

Cel de ieri nu-mi era bun, cumva?

Pielea asta nouă, e cumplit…

…mă mănâncă, și-acum, din ea,

te văd puțin mai diferit.

Ieri, glasul ți-era îmbibat

într-o pojghiță de balsam…

eram, ori amândoi visam,

doar un elan duios, curat.

Între timp a venit umbra,

e tot a ta, cea dintr-o baltă,

ea, privirea ștearsă de vânt…

…ne-a pus la colț noaptea-n gând.

În vise nu-mi erai nicicând,

iar azi, vocea ți s-a schimbat

la față… căci nici o haltă

nu te-ar mai face să te-ntorci

spre ochii galeși și căprui…

… La locul nostru fericit

unde mă regăsesc când spui:

La ce-mi trebuie alt răsărit?

30 martie 2013/ 30 martie 2015

2630236993_0085698a64_o

Anunțuri

10 gânduri despre &8222;Delirul unei zile noi&8221;

  1. La ce-ţi trebuie alt răsărit? La verticalitate! Pentru că verticalitatea este ca o spirală, compusă din…punct şi de la capăt…apus şi răsărit…mereu răsărit…

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s