Superficial e noul banal

Încerc. Mă gândesc la o doamnă pe care am văzut-o ieșind ieri dintr-un magazin. Avea un soi de diformitate, și-n graba cu care am trecut pe lângă imaginea ei, părea că acest fapt nu i-a adus frustrarea la nivelul feței. Apoi, m-am gândit la societate și la normele de frumusețe din media. Ea ar fi, probabil, o paria. Dar cum rămâne cu mine?

Obișnuiam să cred că am, cât de cât, atributele necesare ”normelor” (ce termen cinic!), și le aveam… până a intervenit un eveniment care a lăsat o cicatrice fizică însemnată pe o zonă a corpului meu care e la vedere în special vara, anotimpul meu preferat, la plajă. Pe piept. Dintr-o dată, sau ca o lecție, acum și eu fac parte din aceeași categorie a doamnei, nu? E neplăcut să vezi diformități, cicatrici, crețuri, ochi fugiți sau șunci lăsate peste pantalon… Mda.

Probabil lumea se întreabă de ce există sertărașele astea, de ce la TV vedem în spoturi publicitare, filme și seriale, numai persoane ”plăcute la vedere”. E un cod? Asta se cere?! De către cine? De către noi, restul? Să ne îndopăm frustrarea sau dintr-un masochism lugubru? Sau pentru că… mereu e plăcut la vedere un chip frumos (a se include aici: brațe, abdomen, picioare și restu’, cerința e mare…). Cum rămâne cu frumusețea de a fi diferit?

Personal, îmi pare tot acest joc de alba-neagra, un calmant halucinogen psihologic. Am auzit persoane care mă dojeneau când ironizam folosirea în exces a fardurilor la fete: ”Hai, Mihai, recunoaște. La o petrecere, lângă care fată ți-ar plăcea să stai mai mult? Lângă cea frumos aranjată (?!) sau lângă nemachiată?”. Nu știu ce-am răspuns, azi le-aș spune că lângă cineva care poate articula ceva cât de cât, dincolo de aparențe. Nu sunt eu mare vorbăreț, dar, când vorbesc, îmi place să am cu cine discuta, indiferent cum arată.

Deci, discutam de aparențe. În mediile de socializare, treaba stă la fel, îți construiești imaginea estetică, în funcție de ce postezi, sau placi, sau împarți. Eu aș fi ales pentru partea cu ”socializarea virtuală”, mai mult clipuri haioase cu mâțe și căței, dar e, indubitabil, o zonă gratuită de reclamă, printre altele. Ne facem reclamă pe net și sper să nu ne și vindem, totodată: îmi place asta, am dat ”like” la cealaltă, împart ceva ce ador, comentez despre ce mă atinge și/sau mă zgârie pe ego.

Nu ne-am săturat de atitudinea asta? N-a devenit cam banal să fii superficial? Cărțile gen ”new age” m-ar contrazice, e un curent care pune mâna acolo unde te doare și îți arată că nu ți se cere nimic de niciunde, e o mișcare care se extinde. Pe de altă parte, mai apar astfel de mici răbufniri și în alte zone, ”sacre” pentru subiectul de față, chiar și la noi (vezi prezentarea de modă cu oameni obișnuiți din primăvară, pe aeroportul Otopeni: http://goo.gl/Mi2005). Cum se face că, până și-n căutarea partenerului/partenerei parfect/e, impunem cerințe asemănătoare cu ”norma”? Asta nu e ceva nou, există din vremuri imemoriale. Cultul frumuseții exista și-n Antichitate. Cred că, de-a lungul timpului, a devenit un arhetip, se impune, se perpetuează, trăiește încă, se învârte în jurul propriei axe.

bodyscarsfinal

foto: herafter.com

Ne place frumosul, am inventat și zicători în legătură cu asta: Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie sau Ce e frumos și lui Dumnezeu îi place. Cu aceasta din urmă am legalizat simțământul… dacă și Lui îi place, atunci… Hai să recunoaștem,de fapt, așa ne e mai simplu, mai la-ndemână, mai comod, mai bine pentru zona de confort. Eu recunosc…

Nu mă simt mai frustrat ca ieri după încropirea acestor gânduri pe-o bucată de hârtie pixelată, dimpotrivă, mai aproape de acceptare. Am observat că mi se arată, adeseori, de către Acel Cineva, că sunt unii mai încercați decât mine. Și atunci tac… apoi gândesc…și mai apoi scriu… ca să vindec, ca să-mi duc în spate și în scris toate cicatricile cu demnitate. Mă duc cu toate… încotro?! Plimbarea asta nu este, cumva, și ea… în cerc?

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Superficial e noul banal&8221;

  1. Respect cicatricile de orice fel pe care destinul le încrustează pe corpul semenilor noștri, dar am o repulsie pentru acele cicatrici (tatuaje) pe care și le face omul cu mâinile lui, doar pentru a ieși în evidență.

    • Nici eu n-am găsit încă sensul tatuajelor, dar, e posibil să fie cum spui, o chestiune de importanță și evidențiere. Dacă e să fim sinceri, tot egoul cere și tatuajul. Mulțumesc pentru empatie!

    • O mică observație: tot din același motiv, „doar pentru a ieși în evidență”, omul își ia îmbrăcăminte frumoasă, poartă podoabe, își aranjează părul, spune un banc, își spune o opinie, ține un blog, publică o carte, face o facultate ș.a.m.d. – toate aceste chestiuni sunt făcute pentru a satisface nevoia de statut, de admirație, de ieșire în evidență.

      În altă ordine de idei, referitor la tatuaj:
      Tatuajul este o formă de artă. Nu artă formală, „profesionistă”, ci artă simplă, la nivelul omului de rând, așa cum a apărut ea, ca expresie a simțului estetic comun.
      Tatuajul este, ca formă de exprimare, o banală vopsire a corpului, doar că permanentă.
      Iar vopsirea corpului, ca exprimare estetică, este practicată în toată lumea. În civilizația occidentală contemporană vopsirea se reduce la păr, ochi și obraji, în general la femei, dar în alte civilizații este ceva normal.
      Probabil că tatuajul a apărut odată cu omul inteligent, doar precaritatea tehnologiei făcând ca, în general, tatuajul să fie redus la vopsire.

      @ Mihai

      Oamenii din reclame sunt plăcuți la vedere/frumoși/standard/… dintr-un motiv foarte simplu și just: imaginea produsului se asociază cu acei oameni.
      Iar un utilizator își dorește un produs atunci când îl asociază cu ceea ce își dorește în privința lui însuși.

      Fiindcă berea se bea împreună cu prietenii, reclamele la bere tind să conțină prieteni, nu viața la serviciu sau în familie – atunci când te gândești la tine ca bând bere, îți dorești (exprimare impersonală) să fii înconjurat de prieteni (nu singur, în familie, la serviciu etc.), iar producătorul berii vrea ca imaginea insului înconjurat de prieteni să fie asociată cu cea a produsului vândut de el.

      La fel, fiindcă detergentul se adresează gospodinelor (ele sunt cele care fie cumpără, fie sunt imitate de alte persoane în comportamentul de consum de detergent), reclamele la detergent conțin gospodine – în general, femei de 50-60 de ani, rotofeie (deci nu este adevărat că reclamele conțin numai persoane plăcute la vedere 🙂 ). Ideea este ca imaginea de gospodină să se asocieze cu acel detergent. Și chiar dacă tu, un posibil consumator, ești o femeie tânără și frumoasă, când te gândești la tine ca spălând haine îți dorești să fii (precum) o femeie în vârstă, foarte pricepută la spălat, așa că cumperi marca pe care o asociezi cu priceperea la spălat, deci cu acea femeie în vârstă și rotunjoară.

      Exact la fel, când te gândești la tine ca la un utilizator de deodorant, îți dorești să fii frumos/frumoasă, așa că reclama la deodorant trebuie să conțină o persoană foarte frumoasă, de același sex cu tine.

      Sau, dacă te gândești la tine ca la un bărbat posesor de mașină de lux, îți dorești să fii un ins cu statut înalt, culegând admirația celor din jur, un ins de succes – corespunzător, reclamele la automobile (adresate bărbaților, fiindcă de regulă ei iau decizia de cumpărare a unei anumite mărci) trebuie să reliefeze un om de succes, cu statut înalt, înconjurat de femei frumoase.

      Oamenii cumpără conform acestor asocieri, iar ofertanții țin seama de acest lucru, incluzând în reclame persoanele corespunzătoare (bere » prieteni, deodorant » om frumos de același sex cu consumatorul, automobil de lux » bărbat înconjurat de femei frumoase, coniac ieftin » muncitori care se distrează, coniac scump » intelectuali, ciocolată » copii fericiți, fructe/legume » tânără suplă ș.a.m.d.).
      Evident, nu toate reclamele urmează aceste principii, dar ar trebui să o facă.

  2. Un cerc (sau o roata ) e totul ..unul mai mic sau unul mai mare . Si nici frumusetea nu o alegem .
    Si mai mereu alegem doar un „fard” .

    • Așa e, cercul e, până la urmă, o legătură întoarsă între puncte. Nu alegem frumusețea, eu cred în ”dat”… alegem fardul tot așa cum alegem și diferite nuanțe de opiu pentru suflet.

  3. Mulțumesc pentru păreri. Așa ca voi, și eu am exprimat doar o părere, cel mult o viziune. Totul e discutabil. Mulțumesc din nou! Cu fiecare opinie, contribuim la formarea unui posibil întreg.

  4. Faptul ca-i mintim pe altii, pleaca din faptul ca ne mintim pe noi insine. Purtam masti pe care le schimbam in functie de circumstante, iar ceea ce conteaza…este doar IMAGINEA. De fapt noi ne identificam cu efemerul, cu superficialul, cu banalul… Cat timp „haina face pe om”…la ce sa ne asteptam?!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s