Ce se dă și ce se cere?

 

Vizitam zilele trecute parcul, prilej pentru a inspira adânc, a contempla măreția frumuseților naturale și a privi copiii… Fericiții… Se jucau cu o dezinvoltură specifică vârstei și indicată de cea mai firească perioadă a vieții. Se jucau de parcă n-ar fi avut nicio altă grijă, căci și copiii au griji, de ceva timp… de când cu cererile. Există mai multe cazuri de inocenți. Lor li se dau, sau li se impun, mai bine, anumite date ale problemelor. Ce ironie… între copilărie și preocupare crește, ușor, un semn de egal.

La început, se un suflet liber, neîntinat și fără constrângeri, așa cum e obișnuit să privim spre micii oameni. Se dau, mai apoi, posibilități, ocrotire, libertate și șansa unei dezvoltări armonioase, pentru ca mai apoi să se ceară. Trebuie să recunoaștem, unui astfel de suflet, mult mai înzestrat decât al multora dintre maturi, se pot cere multe. Aici intervin unii părinți. Se cere perfecțiune (alta?), metamorfozare (într-un avatar al celor care cer), se cere acel clinchet firesc al sufletului și înlocuirea lui cu o talangă. Pur și simplu. Sunt părinți care trec peste toate aceste dotări curate ale spiritelor juvenile și vin cu modificările lor proprii și ilegale. Auzeam la un moment dat: ”Nu o aduci și pe Beatrice la petrecerea dată la spațiul de joacă X? Am auzit că e tare frumos acolo”. Răspuns: ”Nu, Beatrice are, după ore, cursuri de înot și apoi merge, de două ori pe săptămână la engleză”. Cealaltă: ”Și eu am dat-o pe Aimée la înot, dar nu i-a plăcut, așa că am înscris-o la judo. E mai potrivit pentru ea și merge doar de două ori pe săptămână. După ore are cursuri de pian, orientare și germană… în funcție de ce zi e, apoi temele ”. Carevasăzică, se împopoțonează pruncii cu tot felul de cursuri ”opționale” și așteptări de mici, ca să dea bine vreodată, dar le sunt luate, în schimb, tocmai acele momente, singulare în această perioadă a vieții, de libertate și de descoperire prin joacă. Cu siguranță, cursurile cu pricina au rolul lor și situațiile sunt discutabile, cu toate acestea nu sunt cazuri izolate sau recente cele în care părinții iau decizii în locul copiilor, că ”ei știu mai bine ce le trebuie lor”…

5518333790_47f8f86e47_o

foto: Flickr

Altceva. Se un suflet încercat, provocat, dureros, dar la fel de curat, un suflet care trebuie să recupereze teren pentru a se ajunge să se alinieze la startul ”copiilor normali”. E vorba, desigur, de copiii cu nevoi speciale. Un asemenea copil observă, prin educație și/sau prin comparație că el e ”altfel” față de ceilalți copii și ar vrea să… De la acest ”ar vrea să”, intră unii părinți pe fir, cu cele mai bune intenții, indubitabil, și se încep o serie de terapii obositoare pentru ca și micuțul lor să fie ”în rând cu ceilalți”. Se cere recuperarea (trupească). Nu sunt împotriva acestor abordări, n-aș vrea să fiu înțeles greșit, dar de ce, la start, în loc de a încerca, fizic strict, recuperarea terenului, nu s-ar da o atenție la fel de importantă și recuperării sufletești (/psihologice, pentru cei alergici la noțiunea de suflet), acceptării momentului ”acum” și renunțării la demarcări. Eu văd o pornire mai firească din acest punct, care nu înseamnă resemnare sau aruncarea prosopului, ci împăcare a sinelui cu ”cel ce este”. Unui astfel de copil, societatea îi cere, prima, o serie de ajustări pentru a ajunge la statutul celorlalți, fără ca ea să ofere, prea multe, în cealaltă direcție. Care ceilalți? Care diferențe? Nu cer utopia pe pâine, acești copilași, ci simpla susținere, pe palierele necesare, acolo unde schimbarea se impune. Cu toții au nevoie de asta, indiferent de status quo-ul avut sau primit de undeva, de Sus, de jos sau din laterale.

Admiram acei copii care se jucau așa cum am avut șansa să o fac și eu, cel din, posibil, ultima generație a copiilor din fața blocului. Mie nu mi s-a cerut nimic, toate greșelile făcute au fost asumate pe propria răspundere și așa am învățat, aproape fără să-mi dau seama, cum se ”mănâncă” responsabilitatea. Nu neg, la o certă orientare am tânjit și eu, mai apoi, dar cum nimic nu se întâmplă fără vreun sens, e prea posibil ca totul să fi avut loc exact așa cum trebuia și nimic mai mult.

Am rămas un copil, în mare parte din ceea ce sunt, nu am trăit cu constrângeri și revendicări sufletești, iar acest lucru se poate observa adeseori. Spiritul meu e mai sălbatic decât al altora, domesticiți la momentul potrivit. De aici încolo, selecția socială își va face treaba. În lume, există câteva determinante cu rol de înfăptuire. Ce va fi, va fi. Nu abandonăm, ci alegem și observăm. În viață… se poate alege și cu alte ”legi”… mai subtile.

În realitate, se cere atât de puțin și se dă totul… cel puțin la copii așa e.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
foto: Flickr

Anunțuri

8 gânduri despre „Ce se dă și ce se cere?

  1. În copilărie, visam să ajungem cât mai repede maturi. Azi, tânjim după acea inocență, dar cred e bine să ne mulțumim cu nostalgia. Altfel, am lua-o de la capăt. La mulți ani copiilor, ție și mie! 🙂

    1. La mulţi ani, Petru! Mulţumesc pentru opinie!

  2. Tratarea acestui subiect, este cu adevarat un Nod Gordian, un Nod care se afla in fata tututror educatorilor, schingiuitorilor de copii. Copilul niciodata nu se naste destul de nebun pentru lumea noastra NEBUNA, asa incat va trebui “inebunit”, transformat dupa chipul si asemanarea lumii noastre…
    Toate sistemele, fie ele politice, economoce, sociale, religioase sau educationale…si-au dovedit cu prisosinta neputinta , au FALIMENTAT. Cine nu crede…sa priveasca in jur. Cu exceptia studilor facute de Rudolf Steiner, al scolilor Waldorf , studilor facute de Krischnamurti asupra educatiei, in rest toate celelate abordari nu fac decat sa perpetueze in lume egoismul, individualismul, competitia, lacomia, exploatarea, violenta…
    Ne aflam intr-un cerc vicios. Parinti gresit educati sunt pusi in situatoa sa-si educe propri copii. Cum o vor face?! Asa cum stiu…si de fapt NU stiu, iar ceea ce este mai trist, sunt convinsi ca STIU.
    Acest Nod Gordian TREBUIRE taiat dintr-o lovitura. A incerca sa deznozi o impletitura alcatuita din erori, nu va face dacta sa ne afundam in eroare. A taia Nodul presupune CONSTIENTIZAREA realitatii de FAPT, a modului cum ego-ul ne conditioneaza vuata, cum a patruns in structurile fiintei, cum ne controleaza mintea prin ganduri, prin prejudecati…

    1. Foarte interesante informații. Nu cunosc în detaliu sistemele de educație, am învățat câte ceva despre ele în facultate, la pedagogie, dar fără a pune accent pe vreunul din ele. Eu mi-am format viziunea de aici doar din pură observație. Spuneți lucruri juste, care merită cunoscute. De acord. Mulțumesc frumos pentru atenția acordată!!

  3. Mihai, din experiența mea de părinte și în urma interancțiunii cu alți părinți și copii constat o forțare prematură a copiilor de către părinți spre a înțelege mult prea devreme jungla ce-i așteaptă ulterior. Ce omit cei mai mulți dintre ei este că astfel le răpesc posibilitatea de a alege, de a descoperi lumea și de a o filtra prin prisma propriilor trăiri, deformându-le caracterul. Părerea mea 🙂 . O zi faină!

    1. Așa simt și eu, Rica, fără a fi părinte și riscând să scriu rândurile astea din prisma observatorului doar. Copiii sunt puși, fie într-un glob de cristal, fie li se trasează pe cartea vieții sâmburii unui destin care, posibil, nu le va fi compatibil. Nu generalizez, dar pare să devină o tendință asta. Până la urmă, cred că totul se concentrează în jurul supra-protecției și a fricii. Mulțumesc pentru opinie!!! O zi minunată și ție! 🙂

  4. Cine a pierdut copilul din el a pierdut totul.

    1. Așa cum îmi place să zic, ai pus necesarul punct pe ”i”. Mulțumesc, Daniela! Perfect adevărat

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

Blogul unei cinefile

Filme, seriale, recenzii și recomandări

Onișoară Claudiu-Liviu Blog

Poezie, proză scurtă, articole, eseuri.

CLIPE DE RAI DIN IADUL MEU

SCRIE! Nu sta degeaba că degeaba stai

Fum de Ţigară

Simte,dar taci.Scrie.

Dintr-o suflare

Povești de suflet

Personaje de Basm

„Cărțile reprezintă umanitatea dată la tipar.” Barbara W. Tuchman

Poetaria Journal

© Ioana Haitchi - Blog de poezie, traduceri, eseuri, ştiri culturale

*Ana-Maria.PM*

Poetry lover, coffeeholic & books addict

Colțul Cultural

Repaus cu cap

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

365 dni w obiektywie LG

365 days a lens LG

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close