Vremea tornadei – promo fragment 2: Dorina

Așezată pe canapeaua din micuțul living al apartamentului, din apropierea centrului orașului, Dorina, obosită, mai mult psihologic, sorbea, în porții mici, dintr-o cană cu ceai și asculta prima melodie pe care combina muzicală o alesese spre redare. ”Liebestraum” de Liszt. Era una dintre acele melodii ce îi confereau, uneori, atâta energie interioară, încât aproape că-și simțea obrajii arzând și se vedea în fața clapelor unui pian enorm, negru. Valsul prafului din încăperea obscură, unde își proiecta imaginea ei și a pianului și fervoarea cu care bătea pe clape, lacrimile ce îi șiroiau obrajii și extazul isteric al ultimelor note i-ar fi oferit ceea ce Antinevralgicul nu mai reușea noaptea. Sigur, soluția ar fi fost mai naturală, dar banii? Pianul ajunsese în ultimul timp un vis prea îndepărtat de realitatea cotidiană în care se scălda. Deja factorul bani intervenise prea mult în viața ei în ultimii doi ani pentru a mai putea îndrăzni să viseze măcar la ceva. Asta nu înseamnă că nu mai avea asemenea vise, în fapt, Dorina era o luptătoare. O victimă socială? Nu! Doar încă o persoană care trăiește raportat la nevoile vremii, ale schimbătoarei vremi, iar în viața ei era furtună cam de multișor. Cu siguranță ea se gândea mai puțin la asta, formația ei profesională n-a zăbovit prea mult pe aceste aspecte, deși, din exterior, ele deveneau din ce în ce mai interesante unui ochi format.

Horațiu, partenerul ei de viață, începuse să observe cum persoana de lângă el se schimbă, dar știința ne învață că totul e în schimbare, nu? Era asta ceva ciudat? Nu, gândea el. În fiecare clipă ne schimbăm în ceva sau cineva… Ajuns acasă, la scurt timp după ea, așezat pe fotoliul de lângă patul unde era întinsă Dorina, o scrută ușor cu privirea, să vadă dacă nu doarme. Întinzându-și picioarele pe un scaun, își începu obositoarea pledoarie ”post-serviciu”. Horațiu lucra ca și consilier al unui important om de afaceri din oraș. În fața Dorinei, grijile lui erau cu totul altele. Fascinația dusă până la obsesie față de personalitatea directorului din firma de construcții la care lucra, a rolului său de lider impozant și vertebral, se scurgea, obositoare și plictisitoare, de multe ori în discuțiile de cuplu în momente ca acestea. Fără a-l lăsa să mai înceapă încă o serie de apologii în cascadă, Dorina fu, astăzi, mai directă ca oricând. Oboseala ei, pe fond nervos, îi crea condițiile prielnice acestui fapt.

– Azi te-am sunat la servici și mi s-a spus că ești în ședință. Am revenit după un timp, o oră, două, nu mai știu, și încă erai în ședință, fapt pentru care a trebuit să pornesc la drum fără a avea o părere din partea unui specialist despre ce aveam să fac. Tu cunoști domeniul mai bine decât mine, dar, în rarele ocazii când îmi trebuie un sfat, trebuie să-mi fac programare.

Puțin contrariat, Horațiu bâjbâi un ”stai un pic”, pentru că trecerea bruscă din lumea lui în lumea ei îl lăsase dezorientat. Dorina reluă tirul întrebărilor:

– Auzi? Lili mai lucrează la voi? Zicea că-și ia liber, că poate își ia liber de tot, că șefii sunt așa și pe dincolo, în sfârșit. Da, da! Nu te uita așa la mine, că Marga mi-a spus. Tot secretara ei mi-a comunicat că erai prea ocupat pentru a răspunde la telefon când aveam nevoie de tine.

– Păi și eram, adaugă soțul furibundei, fâțâindu-se ușor pe fotoliu, semn că discuția era un pic incomodă. Eram la domnu’ Cozma, aveam de rezolvat niște situații restante de ieri și azi au răspuns ”englejii” la mail. Dar ce voiai să mă întrebi?

După un scurt moment de liniște, Dorina reluă discuția.

– De ce ai plecat tu de la imobiliare? De la firma noastră, vreau să zic. Firma aia am reușit să o pun pe picioare cu chiu, cu vai, ca să fie a noastră, să ne întreținem din ea. Tu n-ai avut răbdare… Singură m-am descurcat, singură sunt mai mereu, că de sfaturi și idei din partea ta nici nu se mai pune problema. Parcă ai uitat complet perioada aceea. N-o fi fost ea dintre cele mai roze, dar de aici până la a-ți asculta cântările de glorie aduse lui dom’ Cozma… Tu nu vezi, mă, că de la partener ai ajuns consilier la ăsta? Până una, alta, o va pune azi, mâine, pe Lilișor pe scaunul directorial.

Situația încordată plana în mintea Dorinei de mult timp și ea nu dăduse deloc drumul acelei supape de evacuare a gândurilor sale, cum obișnuia adeseori. Știa câtă nevoie are de această descărcare. Aștepta momentul final, al exploziei, momentul saturației, când prima reacție care ți-e la îndemână nu constituie tocmai un model pacifist. Săptămâni la rând,doar propriile gânduri și le-au urmat amândoi, iar grijile unuia rămâneau doar ale lui, niciodată împărtășite și celuilalt, din lipsă de timp, încredere ori din vreo grijă excesivă față de partener. În orice caz, lucrurile nespuse creaseră un tort murdar și ascuns, deasupra căruia cireașa tocmai fusese pusă acum de Dorina.

– Eu, continuă Dorina, acum mai calmă, am fost azi la Andrei. M-a sfătuit cu banii ăia pe care trebuie să-i dau statului … Adică cum să fac rost de ei, înțelegi?

– Păi și ce ți-a spus?

În vocea lui Horațiu se simțea ușor iritarea. Nu-i plăcea deloc felul cum discuția aluneca în continuare. Andrei era deja binecunoscut de el din discuțiile Dorinei despre trecutul ei, în care Andrei a avut un anumit rol, mereu altul. Ba era înger, ba era drac, nu te puteai plictisi de el. Deși nici Horațiu nu era, la rându-i, un model de moralitate, acest Andrei îi stătea, uneori, ca un ghimpe în inimă, ori de câte ori îi auzea numele. Asocierea numelui său se făcea automat cu un eveniment neplăcut ce avea să vină. Reacția era instantanee, aproape incontrolabilă, semn că în mintea sa, Horațiu l-a așezat într-un loc al lui, pe lista neagră. Dorina-l trezi din reverie:

– Îl știi pe Andrei… la el totul se rezolvă…

Femeia vru să-și aprindă o țigară ca să se liniștească, cum spunea ea, dar nu reuși să dea de brichetă… din nou. Soțul își dovedi utilitatea și îi dădu un foc.

– Mi-a zis că și el are nevoie de bani și că îi cam sună-n cap de câteva zile cum să facă rost de ei. Cică are o idee pe țeavă.

Fumul înecăcios al țigării începu să-și facă simțită prezența, în schimb fumul conversației lor începu încet-încet să se disipeze pe măsură ce Dorina vorbea. Curios și nerăbdător, după pauza din discuția femeii, Horațiu aruncă în ring un ”ei și?”. Femeia nu se lăsă:

– Mă, ideea e că ce are ăsta-n cap se poate face. Dar îmi trebuia sfatul tău, că ești mai vechi în imobiliare.

– Păi și ce, n-ai încredere-n tine?

Replica soțului era cum nu se poate mai nepotrivită pentru că ghicise problema de fond, neconfesată de Dorina. Acest fapt o scoase din calmul ei aparent.

– Nu, Horațiu, nu-i vorba de încredere aici, ci de ajutor, atât.

Aruncând țigara neterminată în scrumieră, Dorina avea acum nervii încărcați și era în poziții de atac. Uitându-se fix în ochii lui Horațiu, reluă fraza, ca să-l lămurească și mai bine.

– E vorba de ajutor aici, ok? Am găsit în baza de date niște clienți disperați să-și caute o casă, m-am întâlnit cu ei și ne-am dus să vedem o casă ipotecată, cu probleme la banca lui Andrei. Ăsta mi-a zis cum să fac să ajung cu clienții în casa oamenilor ălora, ca să le-o arăt când nu e nimeni acolo, doar că de copil am uitat, așa că…

Horațiu o întrerupse din povestire, scurt:

– Știi ceva, Dorina? Nu mă interesează să aflu lucrurile astea și nici nu le aprob!

Se ridică și merse spre dormitor, moment în care femeia pur și simplu explodă. Începu să turuie că nu-l interesează nimic, de luni bune, din ce se întâmplă în familie, că singurul subiect de discuție de care e interesat este serviciul lui, etc. Horațiu, așezându-se în pat, porni televizorul și tăcu chitic, impasibil la vorbele Dorinei. După ce-și vărsă toți nervii, Dorina plecă din cameră trântind ușa. Își luă haina și poșeta și ieși, furibundă, din casă.

În cazul în care problemele de cuplu dintre cei doi nu erau evidente, acum avură ocazia să iasă la lumină în toată splendoarea lor, și nu singure, ci împreună cu alte „prietene” noi. Horațiu era angajat de ceva timp la firma unui important personaj, domnul Anghel Cozma. Acest domn Cozma reușise să facă, pentru Horațiu, ceea ce nimeni, în calitatea de angajator, nu-i oferise până atunci. Cozma îi dăduse prilejul de a lucra cu vechi colegi de facultate într-un domeniu promițător, în construcții. Horațiu și-a întâlnit viitorul patron prin intermediul lui Lili, prima sa iubire de pe vremea studenției. Ideea pe care s-a bazat colaborarea a fost construirea mai multor cămine sociale cu finanțare din partea unui mănunchi de firme care sponsorizau costul construcțiilor. Nea Cozma părea un Seneca local în ochii tuturor, nu și într-ai lui Horațiu. Pentru Horațiu, nea Cozma era întruchiparea binelui și a generozității. Aceste două concepte erau pentru el un adevărat crez. Grație acestui fapt își înconjurase șeful cu o aură atât de strălucitoare, încât ar fi orbit pe oricine. Lili lucra, deja, acolo pe post de consilieră. Timpul prea lent în care se desfășurau lucrările era pus pe seama crizei economice. Horațiu încă mai credea în oameni și în a doua șansă. Dorina cunoștea bine aceste lucruri la soțul ei și o puneau deseori pe gânduri.

10407766_10152624172290458_4300474999731670547_n

pentru comenzi: coltulcultural@gmail.com

Anunțuri

2 gânduri despre „Vremea tornadei – promo fragment 2: Dorina

  1. Tacerea pasilor tarzii 12 Iunie 2015 — 2:34 PM

    hmmmm…parca privesc intr-o oglinda . De ce unele povesti seamana intre ele ..sau se aseamana ..sau suntem aceiasi si totusi unicat … Zile cu senin si pace 🙂

    1. Răspunsul e la tine, la mine, la toată lumea… e același la toți și totuși unicat. Asta e. Zile frumoase și ție! 🙂 Mulțumesc pentru vizită!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

Blogul unei cinefile

Filme, seriale, recenzii și recomandări

Onișoară Claudiu-Liviu Blog

Poezie, proză scurtă, articole, eseuri.

CLIPE DE RAI DIN IADUL MEU

SCRIE! Nu sta degeaba că degeaba stai

Fum de Ţigară

Simte,dar taci.Scrie.

Dintr-o suflare

Povești de suflet

Personaje de Basm

„Cărțile reprezintă umanitatea dată la tipar.” Barbara W. Tuchman

Poetaria Journal

© Ioana Haitchi - Blog de poezie, traduceri, eseuri, ştiri culturale

*Ana-Maria.PM*

Poetry lover, coffeeholic & books addict

Colțul Cultural

Repaus cu cap

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

365 dni w obiektywie LG

365 days a lens LG

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close