Codex aureus – strălucirea unui ”ev întunecat”

Mereu am admirat la unii oameni sârguința, talentul și recunoștința. Comprimate, toate aceste daruri se regăsesc în ”suprema ofrandă” adusă de câțiva oameni înzestrați ai unui ev, considerat întunecat. Dar, dacă poruncii de creare a acestui codice, îi punem umanul alături… se poate erija, ea, expunerii unei potențe? Indicat e să gândim cu ”mintea epocii”, fapt pentru care, vom lăsa deschise ambele portițe cu semne de întrebare.

Subiectul articolului nu este, nicidecum, cugetarea asupra intențiilor din spatele unui manuscris valoros, din toate punctele de vedere, ci manuscrisul în sine, astfel că vom lăsa nedrumeririle de fond să pritocească cât timp vom încerca o vedere de ansamblu a unui obiect de artă.

Codex aureus s-a realizat din porunca împăratului franc, Carol cel Mare (742-814) și  aparţine seriei de şapte evangheliare ale Şcolii de Curte / Schola Palatina / de la Aachen. Elementele care-l disting și-l fac atât de prețios sunt caligrafia, bogăția imaginilor redate manual și modul de concepere (pe suport de pergament, scris cu litere de aur, de unde și numele). Conținutul acestuia este, în fapt, un Tetraevanghel cuprinzând două evanghelii ale lui Matei și Marcu și două ale lui Luca și Ioan. Primele două evanghelii se află la Biblioteca Battyaneum din Alba-Iulia, celelalte două, regăsindu-se la Biblioteca Apostolica Vaticana din Roma. Coperțile de fildeș, se află, împărțite la Londra (Victoria and Albert Museum) și la Roma (Museo Sacro din Vatican). Fragmentul de la Alba Iulia numără 111 file , adică de 222 pagini.

În anul 1622, în timpul crudelor războaie religioase dintre catolici și protestanți, după asediul și jaful Heidelbergului, locul unde se afla codicele, la acea vreme, se spune că, printr-un concurs de împrejurări, manuscrisul a ajuns în mâinile unui soldat care l-a rupt în două. Prima jumătate a ajuns la Viena, cealaltă găsindu-și destinația la Vatican.

Codex-Aureus-Alba-Iulia-2

foto: calatoriilasingular.ro

     La Viena, primul fragment, a ajuns la biblioteca arhiepiscopului Christofor Migazzi, cardinalul orașului. La 1785, episcopul Transilvaniei, Ignatie Batthyáni, cumpără cu bani gheață întreaga bibliotecă a lui Migazzi, astfel, prima parte a Codexului ajunge în locul unde se află și astăzi.

Codex aureus mai este cunoscut și sub numele de Evangheliarul din Lorsch, după numele mânăstirii Lorsch situată azi în Germania, aproape de granița cu Belgia. În anul 1965, la inițiativa unor cercuri științifice din Germania de Vest și cu concursul mai multor țări (printre care și România), cu prilejul unei expoziții de evocare a personalității lui Carol cel Mare, la Aachen, cele trei părți ale codicelui s-au reunit temporar.

Printre alte manuscrise faimoase din vremea lui Carol cel Mare, unele numindu-se, grație tehnicii de scriere, codice cu litere de aur, merită menționate: Codex aureus de la Canterbery, de la Reims, Soissons, Viena, Berna, Utrecht ș.a. Fondul de aur al imaginilor policrome din Codex aureus s-a realizat prin procedeul pictării cu pulbere de aur.

Codex-Aureus-Alba-Iulia-1

foto: calatoriilasingular.ro

     Textul este scris în uncială minusculă, cu litere de aur în poziția verticală,la fel ca literele de tipar. În desenul inițialelor predomină ornamentul zoomorfic, culorile folosite fiind: roșu închis, violet, verde, albastru închis. Rubricatores, cei care pictau literele inițiale majuscule, chenarele și imaginile paginilor, aveau o asemenea îndemânare dobândită prin experiență asiduă și talent nativ, încât realizau într-un timp scurt adevărate capodopere de artă grafică. Codex aureus nu este semnat, anonimatul caligrafilor constituind o caracteristică a epocii carolingiene, este un semn al pietății și nimicniciei omului în raport cu forțele imense,umilință propagată de monahismul medieval.

Metoda pregătirii materialelor de pictură, necunoscută până astăzi, a făcut posibilă conservarea însușirilor picturii realizate în urmă cu 1200 de ani. O cronologie exactă a perioadei de realizare a manuscrisului Codex aureus nu s-a stabilit încă, din cauza modurilor diferite de lucru ale celor doi meșteri care au realizat codicele, însă un lucru e cert: acesta a fost realizat în timpul vieții lui Carol cel Mare, comanditarul său.

Codex aureus a fost digitizat și poate fi admirat AICI

SURSE:

SIMONESCU, Dan, Codex aureus, Editura Meridiane, București, 1972

http://www.bibnat.ro/Codex-Aureus-s109-expo1-ro.htm

Anunțuri

Un gând despre &8222;Codex aureus – strălucirea unui ”ev întunecat”&8221;

  1. Pingback: Batthyaneum – templul cărții din vechiul Apulum | Colțul Cultural

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s