Strigătul surd al unei oarbe

un text din seria de proză scurtă ”AlchiMia”

(c) Mihai COTEA

Conversația e cheia. Cheia aurită. Cheia aurită care deschide lacătele ruginite. Așa e conversația. Întotdeauna? Nu, cu mine, nu. Eu am răgușit de la atâta conversație. Cheia mea e strâmbă, se rupe-n lacăt prin forța cu care-mi dirijez dorințele. Doresc și am dorit, dar nu știu cât o voi mai face. Nu așa.

Ții minte discuțiile noastre? Cum să nu? Țipetele mele sunt tot acolo, încă strigă-n tine. După cine? I-un strigăt în gol. Un strigăt gol, despuiat, ce strigă-n gol. Un hău se deschide(a) între noi. Eu nu mai țin minte ce-am discutat. La mine e mai simplu, firește, ca atunci când strici și celălalt trebuie să repare, negreșit. Mereu celălalt. Eu nu pun mâna, eu nu cer iertare, abia îmi smulg câteva scuze din capul egoului și ți le trântesc așteptând recompensa. Cât va ține? Banii de recompensă se cheltuiesc cel mai ușor, sunt bani nemunciți. Eu n-am muncit pentru iertarea ta, nici n-am oferit un omolog pe măsură, doar câteva scuze scremute.

Pe noi ne despart cuvintele. Nu! Pe mine mă despart cuvintele de tine, pe tine te despart gândurile de mine și oricât am încerca nu putem construi un pod hibrid de comunicare între noi, căci ce spun eu nu e ce gândești tu. Ce poate rezulta dintr-un cuvânt și-un gând? Depinde, e o relație unisex, plăcere, bucuria momentului. Dar dintre un gând și o iubire? Aici începe să se întrezărească ceva… Dar dintre o iubire și-un cuvânt? Nu! Incompatibilitate totală, căci la mine, cuvintele-s diforme, mutante, anchilozate și cu un veșnic sindrom de autocompătimire.

5533164191_f0005bd5ea_o

foto: Flickr

M-am imaginat peste zece ani în altă situație. Tu vorbeai și eu tăceam… sau gândeam? Ar fi altceva. Pe când vom ajunge să exprimăm amândoi același drum, vom ajunge și la podul mult visat. Totul e să nu ne pierdem pe drum, sau să nu obosim separat. Totul e să nu strig și să nu mă înțelegi greșit. De fapt, asta-i totul pentru noi. Cum să te aud când vocea ființei ce nu sunt îți acoperă ca o manta sufletul? În acel moment, nu mai primesc nicio rază de la tine, iar tu nu mai vezi niciun dram de frumusețe în mine. Nu te văd atunci când țip la tine, căci tu taci și nu mă ajuți în orientare. Deși, orientarea cea mai înțeleaptă în acele momente e tăcerea, așa-mi semnalizezi de la distanță că mă depărtez de centrul tău, că mă schimb. Da, tu faci bine! Eu ce să fac?

Eu îmi văd de drum. M-am împăcat cu sindromul și îl primesc în viața mea. O gazdă bună nu-și dă musafirii afară. Ei știu când să plece, drumețului îi șade bine cu drumul. În tot acest timp, tu faci același lucru. Îți vezi tihnit de traseul prestabilit și… oare mă vei aștepta? Stai! N-am cum să rezist… te-am văzut! Vin și eu imediat, musafirii își termină porția de pelin prăjit, și-apoi pleacă. Mai e puțin. Așteaptă-mă!

Reclame

12 gânduri despre „Strigătul surd al unei oarbe

  1. Tacerea pasilor tarzii 28 iulie 2015 — 7:11 AM

    Ce scriere , ce adevar , cat miez de suflet , chei .. multumesc coltule 🙂

  2. Tacerea pasilor tarzii 28 iulie 2015 — 8:22 AM

    Scriere , adevar , miez de suflet , cheie.. multumesc coltule 🙂

    1. Multumesc din suflet pentru aprecieri si rezonanta! Mi-ar placea sa-mi spui Mihai. 🙂

      1. Tacerea pasilor tarzii 28 iulie 2015 — 10:10 AM

        Sunt doua comentarii aproximativ asemanatoare –leptopul a intrat in maintenance automat chiar cand am scris primul comentariu …Nestiind ca l-a luat – am rescris .. Oricum nu conteaza , puteau fi 2 -3 -7-9 comentarii – pentru ca mi-a placut scrierea maxim . Uite asa ne invatam unii pe ceilalti .
        Ochi si urechi sa avem . O zi minunata Mihai 🙂

      2. Nu-i bai. Mi-au placut ambele si-ti multumesc pentru ele. Ai dreptate: asa ne invatam unii pe altii. Numai bine si tie!!

  3. când gândurile sunt cuvinte iar cuvintele sunt chiar gândurile și toate vin din suflet, e timpul pentru un nou început

    1. Exact asa e, Rica, iar Mia, personajul meu, chiar asta are in planuri. Multumesc pentru popas si… ganduri.

  4. Titlu interesant… Poza „ii ploua in gura.. ” apa este vitala. 🙂

    1. Asa e, Ane. De apa adevarului din ea este mereu insetata si o cauta necontenit. Multumesc frumos pentru popasul tau! 🙂

  5. Pe oameni TOTUL ii desparte, deoarece ne refuzam TOTALITATEA din care si prin care facem parte…De fapt ne desparte EGOISMUL , acest egoism gtegar, dezintegrator. Dialogul este al surzilor, iar relationarea este un concept lipsit de substanta. Colaboratea este subordonata profitului,avantajului. Toate analizele, psihanalizele noatre sunt lovite de nulitate, atata timp cat fiecare din noi stam pe cate un pisc al orgolului. Cum sa fie armonie, echilibru, pace…intr-o asemenea lume ?!

  6. tu stii pasiunea mea pt…Mia…asa ca …abia astept sa o vad la casa ei sub forma de fila de carte pe care as dori o dedicatie…acolo la o fereastra cu totul si cu totul Speciala…ms cu antipatiune…o plecaciune Miei…si tie ma inclin…P.S.

    1. Multumesc, Stelu! Toate la timpul lor, bunule! Vine şi Mia… 🙂

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

My happy jar

All you need is less

clipe traite

Carpe Diem!

Blogul Giuliei

modă-gânduri-idei -cărți

MeddArtis

„În viață risipim ani, iar la moarte cerșim clipe”.

călătorru'

“Să trăieşti pe Pământ poate fi scump, dar include o călătorie gratuită în jurul soarelui în fiecare an.”- A.B.

Gara pentru noi

blogul Renatei

Inimă de carte

recenzii de carte, semnal editorial

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Calator spre infinit

O lume este un loc in care existi

Cartea Daath Publishing

Books - a reflection of consciousness

Anca și cărțile

Când înveţi să citeşti, devii liber pentru totdeauna.

Imaginary Coffee

Sometimes we need fantasy!

Paul Militaru

Photography Portfolio

gânduri însingurate

eu cu gândurile mele… şi… atât!

Inchirieri de idei

Pe scurt despre absolut tot

GEORGE SORIN VENETE

#vorbește, sufletul nu te va ierta niciodată pentru tăcere!

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close