Marea

Marea durere ce-a fost

întregul ce se deschide din gol

marea ființare ce-și atribuie rol

iluzia formei cu mască de prost

marea focoasă ce mistuie-n măruntaie

poate un sens adoptat de curata potaie

din toate mările ce-mi compun suprafața

una singură se recunoaște-n dor

e aceea ce-mi luminează fața

e marea neagră din visul color…

 

Revin mereu la tine, blândă mare,

sub apă gust liniștea, grandioasă salvare!

10494689_10204482557088741_7591439327362828226_n

foto: Dan Cristian Mihăilescu

danmihailescu.ro

Un sfârșit de vară liniștit, vă doresc, dragilor și dragelor!

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Marea&8221;

  1. Cine şi-a găsit liniştea, nu cea de pe urmă…aceea graţioasă, serenă a armoniei, nu o mai pierde…Cine nu o cunoaşte (încă) va fi agitat, tensionat, confuz. Nu există jumătăţi de măsură…ori ESTE, ori NU este…
    În rest, urarea rămâne ORICÂND valabila, cu muţumirile aferente. Aferim !

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s