Normal, plat și binecunoscut. Schizofrenia noastră cea de toate zilele

Conformism, normă, fad, searbăd, sunt doar câteva cuvinte ce-mi trec prin minte când privesc, de pe fereastră, oamenii. Obicei prost din copilărie. Existența lor mă provoacă. Unde e măreția lumii de altădată? Nu cea de demult, ci aia de când eram eu copil. Aaa, da… dimensiunile difereau. Fac confuzie între mărime și măreție?! Pe-atunci mă fascina și felul în care stătea țigla pe casă, demnitatea hornului care scotea spurcăciunile afară în poziție de drepți, neclintit. Totul. Pentru mine totul era ceva grandios și nou. Nimic nou sub soare până acum.

Ce se întâmplă cu cunoașterea, de fapt? Dacă ar fi să fim cinstiți, am recunoaște că o dată cu accesarea informațiilor despre o idee anume, un obiect sau particula lui Dumnezeu, acel ceva deposedat de mister devine, brusc, neinteresant, golit de o parte din importanță și substanță, nu ne mai atrage. Trecem mai departe. În stilul ăsta, destinația e Luna. Lumea devine tot mai lipsită de interes și nici nu ne mai catadicsim s-o îngrijim, măcar, așa cum e ea. Nimic nou sub soare, iar.

Cum rămâne cu oamenii? Oamenii critică, de obicei, anormalul, alternativa, antonimia, cu toate că, acolo unde astea trei se găsesc, mai avem o bucățică nouă de descoperit. Păi dacă ne-am plictisit de ce știm, încotro? Ah, nu, aici e stația conservatorismul. Cine a zis că nu ținem de ceea ce știm deja? Așa știm noi să ne păstrăm aparența cunoașterii: pe aici nu se trece! Ne-a ajuns. La ce dracu’ noutate și divergență? Ce-i mult, strică.

Oameni pe strada
foto: Flickr

Se spune că suntem într-o criză. Se aud voci… voci care susțin că, dimpotrivă, am greșit când am acceptat schimbarea și că ne pare rău, că ne duce în alte direcții. Teama de cunoaștere. Paradoxal, există. Ne incită Raritatea, dar să nu ne deranjeze realitatea. Păi e normal? De la ce vine ”normal” ăsta? Parcă ar veni de la normă. Carevasăzică, fiind normal, îți îndeplinești o normă. Ți-ai făcut lucrul zilnic de pământean cuminte și conștient. Despre asta-i viața… despre a îndeplini o normă… cel puțin pe-aici stau ”oamenii normali”. Stați! Dar cine a impus norma? Înseamnă că pentru restul, viața e o incursiune continuă în necunoscut. A naibii aventură… Ne place să ne mințim că știm viața, că o cunoaștem. Ne punem jaloane de îndeplinit într-un timp relativ, suntem bucuroși că ne autodirijăm și nici măcar nu ridicăm capul pentru a vedea ce mai e în jur (de descoperit). Un ditamai peisajul. Avansăm. Oare?

Vezi-ţi bârna din ochiul tău şi nu paiul din ochiul altuia! Așa, și? Cine a vorbit de erijare? Era vorba de asumare. Cu ”A” mare se scrie. Hai să ne apucăm de pus iertăciuni că nu ne plac coclaurile de la orizont. Zău! Asta nu e iubire adevărată. Când acceptăm că și ”drumurile strâmbe” duc într-un loc nou de descoperit, vom avea o idee despre motivul pentru care încă existăm aici.

Anunțuri

1 gând despre „Normal, plat și binecunoscut. Schizofrenia noastră cea de toate zilele

  1. „Norocul e mic și lumea e multă.” Caragiale Gresim des si iertam prea mult.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

Blogul unei cinefile

Filme, seriale, recenzii și recomandări

Onișoară Claudiu-Liviu Blog

Poezie, proză scurtă, articole, eseuri.

CLIPE DE RAI DIN IADUL MEU

SCRIE! Nu sta degeaba că degeaba stai

Fum de Ţigară

Simte,dar taci.Scrie.

Dintr-o suflare

Povești de suflet

Personaje de Basm

„Cărțile reprezintă umanitatea dată la tipar.” Barbara W. Tuchman

Poetaria Journal

© Ioana Haitchi - Blog de poezie, traduceri, eseuri, ştiri culturale

*Ana-Maria.PM*

Poetry lover, coffeeholic & books addict

Colțul Cultural

Repaus cu cap

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

365 dni w obiektywie LG

365 days a lens LG

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close