KAHLO și suprarealista ei poveste

Pe numele ei complet, Magdalena Carmen Frida Kahlo, s-a născut în localitatea Coyoacán din Mexic la 6 iulie 1907. Cu toate că s-a mișcat în cercurile artiștilor de pictură murală și le-a împărtășit ideile, Frida a creat o pictură absolut personală, ingenuă și profund metaforică inspirată de personalitatea sa și de diferitele evenimente din propria-i viață.

Linii traiectorii

La vârsta de 18 ani, Frida a suferit un accident grav care i-a marcat viața. În timpul îndelungatei sale convalescențe, a învățat să picteze, fapt care a creat un debușeu psihologic pentru aceasta.

În anul 1929, se căsătorește cu muralistul Diego Rivera, însă trei ani mai târziu, alt eveniment marcant are loc în scurta sa viață. Suferă un avort care o afectează adânc și o determină să refuleze din nou în pictură prin două opere extrem de valoroase: Henry Ford Hospital și Frida y el aborto (Frida și avortul).

henry-ford-hospital

Henry Ford Hospital; sursa: fridakahlo.org

     Extrem de apreciate sunt, de asemenea, autoportretele ei, care, la rândul lor, se bucură de o complexă interpretare: Autropoprtret cu maimuțe și Cele două Fride.

autorretrato con monos 1943

Autropoprtret cu maimuțe; sursa: elculturarte.blogspot.com

works_2fridas

Cele două Fride; sursa: pbs.org

     Un moment decisiv în cariera ei a fost cel în care André Breton, unul dintre fondatorii suprarealismului, i-a văzut operele. În acel moment ar fi afirmat că Frida Kahlo este un pictor suprarealist spontan, terminând invitând-o să-și expună lucrările la New York și Paris, în ultimul dintre ele, bucurându-se de puțină susținere. Frida nu s-a simțit niciodată legată de suprarealism și-n ultimele ei zile, a ajuns, chiar, să respingă deschis încadrarea lucrărilor sale în acest curent.

Am fost luată drept suprarealistă. Nu e corect, eu nu am pictat niciodată vise, ceea ce am reprezentat eu era realitatea mea.

Vocabularul artistic al Fridei

Prin intermediul picturii, pe care a început să o practice în lungile luni de imobilitate de după accidentul suferit, Frida Kahlo reflecta, superb, coliziunea care se petrecea în ea între dorința ei de fericire și amenințarea constantă de distrugere în timp ce evoca dualitatea ireductibilă dintre vise (iubire, copii) și realitate (durere și neputință).

În timpul convalescenței, fiind incapabilă să-și ridice partea superioară a corpului, începe să picteze, luându-se pe ea însăși drept model. I se pune o oglindă sub baldachin, iar un tâmplar îi creează un soi de șevalet care-i permitea să picteze stând întinsă. Așa începea o lungă serie de autoportrete, mare parte din producția ei de picturi cu temă autobiografică. Cu o ocazie a spus:

Mă pictez pe mine pentru că petrec foarte mult timp singură și pentru că sunt motivul (de inspirație) pe care-l cunosc cel mai bine.

La scurt timp, își dezvoltă un vocabular simbolic propriu cu ajutorul căruia cripta fiecare portret pentru a-și reprezenta metaforic experiențele prin care trecea și propriile gânduri.

Mărci identitare, influențe și ex-voto.

Influențată de ideile ”vindecării identitare”, propagate de naționalismul revoluționar mexican, Frida îmbrăca fuste largi de inspirație tradițională și-și prindea părul cu panglici colorate, alături de alte accesorii de factură precolumbiană.

Autorretrato-conmo-tehuana-

Autoportret de Tehuana

În venele Fridei curgea sânge spaniol,indian și german, însă în unele din portretele sale, de sorginte ”naționalist revoluționară”, punea accentul pe trăsăturile ei metise, prezentându-se drept ”mexicană autentică”.

Cotinuând tradiția mexicană a ex-voto-ului, Frida adoptă diferite forme narative ale acesteia pe care le transpune în pictură. Cel mai reprezentaiv ex-voto este Retablo (Altar), prin care Frida-și reprezintă propria tragedia a accidentului, ispirată fiind după un altul, găsit de ea, care reprezenta accidentul dintre un tren și un autobuz. După câteva mici modificări, a rezultat asta:

Frida Kahlo-699367

sursa: fineart-china.com

Jos sunt notate câteva cuvinte de mulțumire adresate Fecioarei Maria, din partea părinților ei, pentru că a salvat-o pe Frida de la accident.

Însă nu doar infirmitatea ei a fost sursa de inspirație a lucrărilor sale, ci și eșecurile vieții sale afective. În El corazón (1937, Inima), lipsa mâinilor exprimă neputința și disperarea în fața aventurii soțului său Diego, cu sora ei, Cristina. Inima ei, sfâșiată la propriu, îi zace la picioare, posedând o mărime mărită pentru a reflecta dimensiunea durerii sale. Lângă ea e reprezentată o rochie care face aluzie la sora sa, agățată de un fir, în timp ce din mânecile sale iese un singur braț, iar un băț îi trece prin golul lăsat de inima sa căzută.

tumblr_me0dkq3fRp1r8odzwo1_1280

El corazón (1937, Inima); sursa: dulcerevolution.tumblr.com

”Nu vreau să fiu îngropată!”

Sănătatea ei se deteriorează în ultimii ani de viață. În 1953, cu un an înaintea morții, în fața amenințării unei cangrene, i se amputează piciorul drept. În urma acestei amputări, neputând face față durerilor fizice și psihice, încearcă mai multe sinucideri. În jurnalul său explică faptul că se gândește des să-și ia viața, însă singurul lucru care o reține e ”vanitatea” lui Diego Rivera (fostul soț, de care se desparte în 1944, dar rămân legați până la moarte), care are impresia că-i va simți lipsa. Urmează multe alte încercări de suicid, în scurt timp și în ciuda promisiunilor din jurnal. Cu toate acestea, pusee de curaj nu i-au lipsit până la final. Cu 10 zile înainte morții, participă, în scaun cu rotile, alături de Diego Rivera și de pictorul Juan O’Gorman, la o manifestație de protest împotriva intervenției SUA în Guatemala. Rămâne, toată viața, o apropiată a Partidului Comunist Mexican.

Moare la 13 iulie 1954 (47 de ani). Nu i se face nicio autopsie, lăsând o umbră de mister în privința cauzelor morții.

Întrebată, la un moment dat, în timpul vieții, cu referire la dispozițiile sale funerare, declară:

Când voi muri, să-mi ardeți trupul… nu vreau să fiu îngropată. Am petrecut mult timp întinsă. Pur și simplu, ardeți-l!

traduceri după site-uri de limbă spaniolă:

http://www.biografiasyvidas.com/biografia/k/kahlo.htm

http://www.museofridakahlo.org.mx

http://www.fridakahlofans.com

es.wikipedia.org

Bizovsky, bizovsky.com

sursa: bizovsky.com

Anunțuri

5 gânduri despre „KAHLO și suprarealista ei poveste

  1. Foarte frumos ai descris povestea ei de viata trista, dedicata picturii. M-a impresionat daruirea,suferinta,neputinta, de a se manifesta in toata splendoarea talentului ei. Poate invatam cate ceva din vietile altora. Merci!!!

    1. E o luptă, povestea ei, la fel ca a tuturor. De aici, depinde intensitatea. Ar fi frumos să învățăm din greșelile altora, din alte vieți, dar suntem condamnați la propriile noastre greșeli, oricum.
      Eu îți mulțumesc pentru vizualizare și citire și simțire!

  2. Tacerea pasilor tarzii 30 Septembrie 2015 — 10:11 AM

    Cat adevar : sunt motivul (de inspirație) pe care-l cunosc cel mai bine..
    Insa uneori intervine necunoasterea de sine fiind prea ocupati cu ceilalti …
    O zi frumoasa sa ai !

    1. Mulțumesc pentru citire! Nu suntem perfecți, oricum am da-o și nu vom fi în veci. Toate au rostul lor
      O zi frumoasă și ție!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

Blogul unei cinefile

Filme, seriale, recenzii și recomandări

Onișoară Claudiu-Liviu Blog

Poezie, proză scurtă, articole, eseuri.

CLIPE DE RAI DIN IADUL MEU

SCRIE! Nu sta degeaba că degeaba stai

Fum de Ţigară

Simte,dar taci.Scrie.

Dintr-o suflare

Povești de suflet

Personaje de Basm

„Cărțile reprezintă umanitatea dată la tipar.” Barbara W. Tuchman

Poetaria Journal

© Ioana Haitchi - Blog de poezie, traduceri, eseuri, ştiri culturale

*Ana-Maria.PM*

Poetry lover, coffeeholic & books addict

Colțul Cultural

Repaus cu cap

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

365 dni w obiektywie LG

365 days a lens LG

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close