Timpul trece, se petrece,
viața mai sughite-un prunc,
merg desculț pe bara rece.
Să m-arunc? Să nu m-arunc?
Mă lansez, fără-ntrebare,
scutur noima de pe pomi,
toamna încalță aprobare.
Mă iubești egal când dormi?
Vremea albă se năzare,
casa gândului pisat,
când descopăr, sau îmi pare:
valul seamăn-a oftat?
(Am răspuns la despărțire,
și-un îndemn la licărire:
Spre finirea clipelor,
luați drumul aripilor…)
foto: Flickr
4 răspunsuri la “Dilema înțelepciunii timpului, toamna…”
Frumus…Timpul trece….se petrece…SUBLIM…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc mult pentru trecere si observatie! Numai bine, tie, in tot timpul ce ti se va petrece! Bucuros de prezenta ta 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Completare la al tău frumos vis de toamnă
ApreciazăApreciază
Frumoasă completare. Îţi mulţumesc mult! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană