Dilema înțelepciunii timpului, toamna…

Timpul trece, se petrece,

viața mai sughite-un prunc,

merg desculț pe bara rece.

Să m-arunc? Să nu m-arunc?

Mă lansez, fără-ntrebare,

scutur noima de pe pomi,

toamna încalță aprobare.

Mă iubești egal când dormi?

Vremea albă se năzare,

casa gândului pisat,

când descopăr, sau îmi pare:

valul seamăn-a oftat?

(Am răspuns la despărțire,

și-un îndemn la licărire:

Spre finirea clipelor,

luați drumul aripilor…)

foto: Flickr