”Casa terorii” – un strigăt al memoriei colective

Anul trecut, în luna decembrie, vizitam, din nou, Budapesta. Cu această ocazie, mi-am pus în cap să trec în revistă și unele muzee din oraș. Cum socoteala de acasă, nu se potrivește cu cea din târg, am fost nevoit să renunț, presat fiind de timp, la unele obiective. Nu și la ”Casa Terorii”.

house_of_terror

foto: budapestbylocals.com

Prilejul era minunat. Aveam ocazia de a fi ghidat de un amic din zonă. Cum să zic nu? Mulțumesc Zoli Kondás, pe această cale!

Iată ce am descoperit, înăuntru, și din materialele informative, primite acolo.

Terror Háza – o clădire monument, un muzeu monumental

Trecutul trebuie cunoscut… (Attila József)

”Casa Terorii” este un muzeu, acum, dar a fost martoră la două perioade rușinoase și tragice din perioada Ungariei secolului al XX-lea. A fost, cu adevărat, o casă a terorii.

În 1944, în timpul dominației Partidului Crucilor cu Săgeți, această clădire, cunoscută drept ”Casa Loialității”, a fost sediul partidului nazist maghiar. Ulterior, între 1945 și 1956, organizațiile comuniste, ÁVO și succesoarea ei, ÁVH, au avut reședințele aici.

Clădirea de pe bulevardul Andrássy, nr.60, a devenit, în timp, casa terorii și a groazei.

budapest-terror-house

Emblemele terorii. foto: budapestindex.com

Muzeul comemorează victimele terorii, dar este, de asemenea, un memento care amintește de groaznicele acțiuni ale dictaturilor teroriste.

O plimbare pe bulevard – istorie și totalitarism în stil Secession

Cine a vizitat Budapesta știe că una dintre cele mai frumoase promenade se pot realiza pe bulevardul Andrássy. Frumoasa stradă cu clădiri istorice, multe emblematice, leagă zona marginală a capitalei cu faimoasa piață a Eroilor. Bulevardul a preluat numele importantului om de stat al fostului Imperiu Austo-Ungar, Gyula Andrássy. Interesant de văzut, aici, cum regimurile naziste și comuniste, ambele dictaturi, și-au ales reședința pe acest bulevard care amintește de vremurile apuse, de imperialism. Ironic?

Mișcarea maghiară național socialistă, lansată de Ferenc Szálasi, a închiriat spațiu în clădire din anul 1937. Szálasi declara: sediul de pe bulevardul Andrássy va rămâne, mereu, pentru mine și pentru mișcarea noastră, drept ”Casa Loialității”.

În timpul celui de-al doilea război mondial, Ungaria se afla la răscrucea celor două dictaturi care au marcat acele vremuri. Dictatura nazistă și dictatura comunistă. În urma accederii la putere a naziștilor, noul guvern colaboraționist maghiar a forțat cetățenii evrei să poarte, la braț, steaua galbenă. Semnul distinctiv al distrugerii. În octombrie 1944, Ungaria făcea încercări disperate pentru a încheia războiul. Acestea au eșuat. Deși șchioapă, dar neînvinsă, încă, Germania nazistă îl forțează pe regentul Ungariei, Miklós Horthy, să abdice. Acesta avea să fie începutul unui regim sângeros, dar scurt, al mișcării Crucilor cu Săgeți.

În subsolurile ”Casei Loialității”, membrii partidului au torturat și ucis, sute de persoane. În așteptarea unei ”arme secrete”, din partea lui Hitler, mulți adolescenți au fost momiți spre lupte derizorii de partea naziștilor, cu rezultate înfiorătoare. Împușcarea și aruncarea evreilor nevinovați în apele reci ale Dunării. Scopul: exterminarea ultimilor evrei de naționalitate maghiară.

În 1945, Ungaria sfârșește sub dominația sovietică.Printre primele doleanțe ale maghiarilor comuniști sosiți cu tancurile sovietice, a fost cucerirea clădirii de pe bulevardul Andrássy, nr.60. Obiectiv împlinit. Departamentul de poliție politică (PRO), ia locul fostului sediu al Crucilor cu Săgeți. Ceva mai târziu, aici vor avea reședința Biroul pentru Securitatea Statului (ÁVO), și-apoi, Autoritatea pentru Securitatea Statului (ÁVH).

terror house budapest tanc

Tancul, ca simbol central al muzeului. foto: Flickr

Gábor Péter a fost căpetenia celor trei organizații. Țara a învățat să se teamă de fostul ucenic de croitor și de uniforma sa. Înăuntrul clădirii, oamenii erau reduși la nivel de obiect. Mii de oameni se temeau de cei din clădire, iar cei dinăuntru, se temeau de ei între ei. O perioadă de omnisciență a fricii. Teroarea ca definiție de stat.

Dacă li se ordonau, acești oameni ucideau fără ezitare, sau, sub nevoia confesiunilor absurde, dar elementare, în concepția lor, din timpul interogatoriilor brutale, își trimiteau victimele la spânzurătoare, ori în lagăre de concentrare. Ofițerii de pe bulevardul Ándrassy 60, erau stăpânii vieții și morții.

Miezul unei povești adevărate de groază

În timpul oribilelor și inimaginabilelor interogatorii, care ajungeau să dureze săptămâni întregi, multe dintre victime își găseau sfârșitul aici. Cei care supraviețuiau distrugerilor fizice și devalorizării sufletești, erau în stare să semneze orice fel de document.

O întreagă serie de informatori, o armată din umbră, urmăreau oamenii în fabrici, redacții, birouri, universități, biserici și teatre, notându-și fiecare mișcare. Acești informatori primeau servicii complete de pregătire din partea ocupanților sovietici. Nimeni nu se putea simți în siguranță de ei. Cu ajutorul și susținerea lor, comuniștii au ajuns la putere și și-au păstrat hegemonia – un regim tiranic care confisca, maltrata sau schilodea o persoană din trei.

terror house budapest victime

Victimele. foto: hirtvklub.hu

La puține luni de la instalare, organizația a crescut și s-a extins. În final, aceasta ocupa întreaga clădire. Camerele de sub clădire erau conectate în așa fel, încât să formeze un labirint de celule de închisoare.

În 1956, anul revoluției maghiare împotriva comuniștilor, înfrânată de sovietici, Autoritatea pentru Securitatea Statului s-a mutat din casa de la numărul 60.

Un muzeu necesar

Până de curând, clădirea de pe bulevardul Andrássy se amesteca, ușor, cu celelalte din zonă. Începând cu 24 februarie 2002, aici a fost deschis muzeul ”Casa Terorii”. Transformată, acum, în muzeu, clădirea, nu numai că plătește tribut victimelor găzduind expoziția permanentă a instituției, despre ororile petrecute aici, dar și personalizează, la exterior, o emblemă dureroasă pentru maghiari. Aceasta nu mai e o simplă clădire, ci un monument al victimelor totalitarismului.

Lecția primită aici nu privește doar istoria, ci viața, însăși, arătând că sacrificiile aduse în numele libertății nu sunt, nicicând, inutile.

acest articol este, în majoritate, tradus și adaptat de mine (Mihai Cotea), după un material informativ primit la muzeul ”Casa Terorii”

mai multe informații, aici.

terror house budapest foto: terrorhaza.hu

terror10_th foto: panoramablog.eu

terror1 foto: flickr.com

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;”Casa terorii” – un strigăt al memoriei colective&8221;

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s