Cine-i artistul?
René Magritte a fost un artist suprarealist extrem de cunoscut lumii după decada anilor 50 ai secolului trecut, când a reușit să ajungă la sufletul publicului și și-a câștigat recunoașterea muncii sale. De ce atunci? Poate, însuși artistul, să ne lămurească, prin explicația sa asupra creațiilor proprii:
”Pictura mea este creată din imagini care reprezintă nimicul; ele evocă mister, și, într-adevăr, când cineva vede o pictură de-a mea, se întreabă: <Ce vrea să însemne?>. Nu înseamnă nimic, pentru că misterul înseamnă nimic, este necunoscut.
Cine-i omul?
René Magritte s-a născut în 1898, într-o familie înstărită, tatăl său fiind un manufacturier cunoscut. În 1912, pe când René avea 14 ani, mama sa a fost găsită înecată în râul Sambre, în urma unei sinucideri care a târât familia spre oprobiul public. Între 1916 și 1918, René a studiat la Academie des Beaux-Art din Buxelles. A părăsit cursurile la scurt timp, deoarece considera că sunt o pierdere de vreme. Toate picturile sale de după perioada aceasta au fost influențate de cubism, o mișcare artistică introdusă de binecunoscutul Pablo Picasso, foarte populară la vremea aceea. În 1922 se căsătorește cu Georgette, se implică în diverse slujbe mărunte, inclusiv în lucrări ușurele precum pictarea unei verze ce evocă un trandafir pentru afișul unei companii. Toate acestea pentru a reuși să-ți plătească facturile și să-și întrețină recenta familie.
La câțiva ani după acest moment, artistul începe să se simtă tot mai atașat de suprarealism, o artă pe care începea s-o îndrăgească. Printre primele sale creații în acest sens au fost ”The threatened Assassin” (”Asasinul amenințat”) și ”The Lost Jockey” (”Jocheul pierdut”), creație a anului 1925. De-a lungul anilor a creat diverse variante pentru această lucrare, schimbându-i formatul, fapt care recrea continuu experiența trăită de cei care o priveau.
Asasinul amenințat
Jocheul pierdut
Magritte la putere maximă
În 1927, vernisează pentru prima dată, la Bruxelles. În perioada aceasta, extrem de prolifică, se spune că ar fi creat aproximativ o operă pe zi. Criticile nu au întârziat să apară. La fel și depresia. Se mută la Paris unde se împrietenește cu poetul André Breton. Acum, pictorul se implică intens în mișcarea suprarealistă, mare parte a lucrărilor sale din perioada pariziană fiind descrise drept ermetice, cu multe reprezentări bizare cu tente erotice.
Magritte trăia cu convingerea că tot ce este nedezvăluit, e cu mult mai important decât ceea ce este revelat.
”Tot ce vedem ascunde alte lucruri, mereu vrem să vedem ceea ce este ascuns de ceea ce privim”.
Prietenia sa cu Breton este întreruptă în perioada celui de-Al doilea război mondial, când Belgia este ocupată de naziști, iar Magritte decide să nu părăsească granițele și să rămână la Bruxelles. După ruperea de Breton, artistul adoptă un stil mai colorat (perioada 1943-1944), un interludiu al perioadei sale denumite Renoir, apărută ca o reacție la simțămintele sale de alienare și abandon care au apărut în perioada ocupației.
Resturi de / din viață
René Magritte rămâne la Bruxelles pentru tot restul vieții. Rar se îndepărta de stilul suprarealist care l-a consacrat. Mare parte din lucrările sale dezvăluie scene similare și teme recurente.Printre temele sale preferate se numărau pietrele plutitoare, ori crearea unei picturi într-o altă pictură, abordând multe obiecte intime, figuri umane și creând stiluri distincte față de alți artiști.
Lucrările sale s-au expus de-a lungul vieții, dar și după moarte, în Bruxelles și în America, ulterior, la New York – Muzeul de artă modernă și Muzeul Metropolitan de Artă.
Acesta a intrigat și a influențat o serie de artiști, terminând prin a crea o cultură pop în lumea artistică internațională prin transformarea unui fenomen ordinar, dintr-un tablou, în ceva extraordinar. Abilitatea sa de prezentare contemplativă a lucrărilor a făcut din operele sale un fenomen în anii ‘60 ai sec. XX. Ca efect, mare parte din producția sa a fost plagiată și recreată în diferite reviste, reclame sau cărți în nenumărate moduri.
În 1967 moare din cauza unui cancer la pancreas. Ecourile muncii sale încă dăinuie în jurul lumii. René Magritte nu doar a introdus un stil nou în artă prin picturile sale, ci și prin sculpturile creație proprie, introducând o nouă manieră de a privi arta, nemaiîntâlnită până la momentul său.
GALERIE:
Condiția umană, 1933
Iubiții II, 1928
Imperiul luminii, 1950
De nereprodus, 1937
acest articol este o traducere personală după un site de limbă engleză
imagini picturi: http://www.renemagritte.org
Arta nu este pentru toata lumea,doar pentru cei ce o inteleg.