Vremea tornadei – fragment de roman 2/2

urmare

Dorina se spălă pe ochi, pentru a se trezi mai bine și începu să bâjbâie după haine, când, dintr-o dată, îi sună telefonul. Se aștepta să fie Sandra, de la biroul agenției de imobiliare al Dorinei, dar numărul era necunoscut, nu-l avea în agendă. Răspunse puțin circumspectă și timidă. Vocea din telefon îi păru pe undeva cunoscută:

– Alo? Bună dimineața, doamna Lascu! Sunt Dumitru Avram, cred că vă amintiți de mine. Ați fost alaltăieri, cu mine și soția mea, să ne arătați acea casă la periferie ce urmează să fie evacuată…

Un fulger parcă trecu prin tot corpul Dorinei. N-avea nevoie de o a doua trezire. Era cât se poate de prezentă acum și cu picioarele pe pământ. Ar fi preferat să poarte această discuție în momentul în care ar fi dominat situația. Încă nu se înțelesese cu Andrei despre pașii următori.

– Ăăă, da… da, îmi amintesc de dvs., cum să nu?!

– Știți de ce v-am sunat? M-am sfătuit un pic și cu Corina, soția mea, și tindem să alegem casa pe care ne-ați prezentat-o dvs. E o ofertăăă… minunată, ce să mai zic?!

– Da, da…

Dorina simțea că amețește, pulsul îi crescu considerabil. Nu se mai confruntase încă cu o astfel de situație jenantă. N-avea un răspuns sigur pe care să-l dea omului. Toată tărășenia începută de ea rămăsese la stadiul de idee.

– Voiam să vă mai întreb ceva, doamna Lascu. Eu și soția mea ne grăbim, după cum v-ați dat seama, în căutarea unei locuințe ideale, dar n-am vrea să stricăm treaba. Știți cum e: graba strică treaba.

Bărbatul începu să râdă, cu poftă, de propria glumă, semn că se simțea bine. Tot el continuă:

– Sunteți sigură că nu e nicio problemă… legală cu casa?

– Nu înțeleg la ce vă referiți.

Încercând să evite răspunsul, Dorina se făcea că nu înțelege, deși bănuia la ceea ce se referea. Lațul se strângea în jurul ei.

– Vreau să spun: familia aia și-a evacuat sau își va evacua casa, nu? Mi-ați zis că treaba e groasă.

– Nu cunosc detaliile legale în amănunt, domnule Avram. Din ce știu de la colegul meu de la banca cu care colaborăm, familia este pe punctul de a se muta… cu sau fără voia lor, adică dacă nu vor, va interveni executorul judecătoresc.

– Aha, așa, așa! M-ați liniștit, să știți… Azi aș dori să ne mai întâlnim o dată și să mergem să mai vedem casa aceea. Vreau să văd mai bine în ce stare se prezintă la exterior și în interior. Dacă mai e cineva acolo, aș dori să discut și cu ei ca să-mi dea unele detalii despre casă… strict tehnice, să știți.

Răbufni din nou un râs înfundat în receptor, ceea ce nu reuși decât să pună și mai multe paie pe focul ce-i ardea acum, puternic, tâmplele Dorinei, mistuind-o de-a binelea. Se simțea încolțită și înghițea în sec. Reuși să-l convingă pe bărbat să se întâlnească la aceeași oră cu el ca și data trecută, sperând ca, în cazul în care ar fi insistat să vadă casa, să aibă măcar șansa să dea tot peste copil ori să nu găsească pe nimeni. Dar cum avea să intre? S-ar presupune că ar trebui să aibă o cheie a casei, altfel cum ar fi intrat casa în catalogul agenției? Dorinei îi era teamă că Dumitru Avram mirosise ceva suspect, ba chiar începu să se gândească că e de la Poliție. Totul se derulă pe repede înainte din acest punct. Îl sună încontinuu pe Andrei, dar acesta nu răspunse la telefon. Dorina nu mai avea timp de pierdut. Porni rapid spre biroul lui. Înainte să pună mâna pe clanța ușii de la ieșire, se opri automat. Se întoarse, ușor, și se duse ață la ușa camerei Larisei. O deschise cât de ușor putu. Vru să se asigure că e totul în ordine cu ea. Larise era în patul ei, cu perna pe cap, poziția ei tipică. În cameră, pe lângă aerul închis, mirosea și a fum. Era inexplicabil. De asta chiar nu mai știa. De când se apucase și de fumat?

– De-ar fi asta cea mai mare problemă a noastră, fetița mea… Dar tu îmi ascunzi ceva, ori n-am știut eu să te descopăr…

Dorina rosti în gând aceste vorbe. Ar fi dorit să se apropie și mai mult de patul fetei, poate chiar s-o sărute… Îi lipseau mult zilele când erau apropiate, când Larisa era mică și făcea năzbâtii în interiorul casei. Și acum făcea năzbâtii… Dar nu mai erau pentru ochii mamei, ci pentru ochii altora. Alții erau cei în fața cărora voia să se afirme.

Vremea tornadei coperta 1

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Vremea tornadei – fragment de roman 2/2&8221;

    • Draga Ane, sunt bucuros ca te-am emotionat.Romanul strange la baza o serie de drame care cuprind mai multe varste. Povestea Larisei e inca un testimonial al renuntarii. Tot romanul inglobeaza tema renuntarii sub mai multe aspecte. Incantat de vizita ta! Te salut cu drag! O zi superba!!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s