Valsul întunericului – 1.

autor: (c) Dorina Pop

Frământ cu discernământ întunericul, căutând răspunsurile căderii în neputință. Echidistantă, lumina plânge într-un colț. Avansez în beznă, adunându-mi gândurile și amintirile. Aș vrea să-mi protejez ființa de experimentul meu, dar constat că plutesc prin viață agățându-mă mereu de speranța unui mâine mai bun. Și dacă acel mâine dispare? Sparg ceața prezentului și îmbrăcat cu haina vitejiei pătrund mai adânc spre miezul întrebărilor. În monologul disperării, negura mă ia de mână modelându-mi pașii pe acordurile valsului „morilor de vânt”. Cer infinitului o clipă de lumină. Primesc în schimb durere. Nesiguranța mi se agață de picioare. Clipa dorinței de a reuși mă îndeamnă să-mi număr pașii cu palmele agățate de pereți. Misterul mă ia în brațe, însă distanța se rupe. Mă confund cu întunericul sau trupu-mi debusolat s-a transformat într-o respirație umblătoare? Incertitudinile dispar, în timp ce nepăsarea fuge de mine. S-a ascuns de obscuritatea nemiloasă, care brusc mi-a invadat privirea. Conservată în rigiditatea nimicului, bariera timpului mă împinge în amintire. Refuz. Un pas înapoi ar însemna rostogolirea în neant.

Ființa-mi pulsează emoții și încăpățânată, se afundă în întuneric. Respir, dorind măcar o secundă de lumină. Vama fantomelor mi-a blocat pașii în mocirlă, testându-mi curajul.

          Demnitate. Înțelepciune. Speranță.

         camille-claudel

Camille Claudel- La Valse

Doar prezentul stăruie să-mi filtrez gândurile pentru a cerne puterea de a merge mai departe. Înarmat cu biciul propriei existențe, chiar dacă viața mi-a dat o palmă, continui lupta.   Necenzurat, valsul întunericului s-a ascuns în amintirea unei lacrimi cu spini.

          În timp ce pașii ating șoaptele luminii, schițez un sărut. Nu mă cunosc! Mă caut printre iluzii încercând să șterg cuvântul întuneric din calea destinului. Lumina doarme. Încerc s-o trezesc, atingând-o pe umăr. I-aș spune că am spart întunericul în bucățele, că jocul umbrelor s-a încheiat, însă singurătatea îmi șoptește să-mi aranjez puțin zâmbetul.

                                                                             va urma

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;Valsul întunericului – 1.&8221;

  1. Foarte profund textul. Mi-a plăcut ce-am citit. De asemenea metaforele sunt profunde.
    Mulţumesc, Mihai pentru partajare cu noi.
    Să-ţi fie bine şi o nouă săptămână rodnică îţi doresc! ❤ 🙂

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s