Valsul întunericului – 3. (final)

CONTINUARE

vezi partea 1 și partea 2

autor: (c) Dorina Pop

 

 O mână puternică mă scutură agitată. Trupul meu inert refuză să se conecteze la realitate. Respirația de lângă mine răbufnește sacadat:

          – Ridică-te, Alecule.

          Aș vrea să deschid ochii. Pleoapele se opun. Ritualul dansului se apropie de sfârșit? Vocea de lângă mine, conturată în jigniri sporadice, insistă. Timbrul vocii mi-e cunoscut. Dezinteresat și imobilizat de carcera instalată în jurul meu, tac. De ce aș riposta? Ancheta mă va arunca din nou în beznă, de data aceasta în spatele gratiilor.

          – Hai, bă, Alecule, odată! Acuși se surpă și partea asta…

          Deschid un sfert din ochiul drept și privesc umbra nervoasă de lângă mine. Încerc să schițez un gest. Trupul lunecă într-un somn neglijent, chiar dacă vocile persistă în jurul meu, instigatoare.

*

           Mirosul de levănțică îmi cucerește treptat simțurile. Plictisită de lenevire, privirea mea prinde viață. Întunericul și pardoseala rece au dispărut. Cu prietenie, patul din camera mea îmbrățișează trupul ostenit. Pe un fotoliu, Mircea manevra tastatura telefonului. Tentativa de a-mi aduna oasele într-o mișcare este sortită eșecului. Totuși, degetele de la mâna stângă reușesc o desprindere observată de colegul meu.

          – Alecule?!

          Mă străduiesc să vorbesc. Cuvintele refuză să frământe aerul proaspăt. O privire insistentă ar vrea să întrebe cum am ajuns aici, însă Mircea începe să turuie stresant:

          – A fost cutremur, Alecule. Doar câțiva am scăpat… Clădirea noastră este o ruină! S-a declarat stare de calamitate.

          Peste trupul meu imobilizat, liniștea cade ca o petală de speranță. O avalanșă de întrebări își pregătește startul spre privirea lui Mircea. Valsul întunericului a fost benefic. Savurez în taină ultimele acorduri. Clipa mă îmbrățișează cu discernământ. Va fi un mâine în care jocul faptelor va decide calea viitorului. Astăzi și aici, mângâi prezentul care m-a acceptat așa cum sunt: o existență efemeră într-o lume agitată.

                                                                        sfârșit

SLG9241

foto: makingblog.sciencescom.org

Anunțuri

5 gânduri despre „Valsul întunericului – 3. (final)

  1. „o existență efemeră într-o lume agitată.'” astia suntem…

    1. Așa e, Ane. Crudul adevăr.
      O noapte frumoasă!!! 🙂

      1. Multumesc,la fel sa ai si tu 🙂

  2. M-am bucurat de lectură. Am savurat-o în tihnă. Mi-a plăcut. Mulţumesc Mihai pentru ea.
    Să-ţi fie bine, Mihai în tot şi în toate! 🙂

    1. Mulțumesc, Ștefania, pentru vizită și lectură! Cele bune ție, cu mult drag!!! 🙂

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

Blogul unei cinefile

Filme, seriale, recenzii și recomandări

Onișoară Claudiu-Liviu Blog

Poezie, proză scurtă, articole, eseuri.

CLIPE DE RAI DIN IADUL MEU

SCRIE! Nu sta degeaba că degeaba stai

Fum de Ţigară

Simte,dar taci.Scrie.

Dintr-o suflare

Povești de suflet

Personaje de Basm

„Cărțile reprezintă umanitatea dată la tipar.” Barbara W. Tuchman

Poetaria Journal

© Ioana Haitchi - Blog de poezie, traduceri, eseuri, ştiri culturale

*Ana-Maria.PM*

Poetry lover, coffeeholic & books addict

Colțul Cultural

Repaus cu cap

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

365 dni w obiektywie LG

365 days a lens LG

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close