Cronica unui Usturoi răsuflat

Am fost la film. Momentul era perfect. Sâmbătă după-masa, ploaie, timp liber berechet, fără alte griji. Se făcuse multă vâlvă în comunitatea locală legat de pelicula la care ar fi trebuit să asist. Numele filmului: ”Usturoi”. Afișe, promovare pe net, trailer, tot tacâmul. Și a mers. Culmea! Nu mai eram doar trei persoane la un film difuzat de cinematograful Dacia, acum eram vreo 30. Drept e, nu ca altădată, când, auzisem (scuzați vârsta) că se stătea la coadă la acest cinematograf, mai ceva ca la pită. În orice caz, o audiență onorabilă. Uneori nici la multiplex n-am avut atâția oameni în sală. Sau să fie de vină filmele alea necomerciale?! Nu conta. Urma să văd un film românesc nou. Așa credeam.

Ajunși la cinema, am fost întâmpinați cu un zâmbet enorm, ca de obicei, dar și cu legături de usturoi, pentru decor, lângă cutia de pantofi în care se colectau banii de bilet. 7 lei. Numai să venim. Și-am venit. Am ajuns și-n sală. La intrare era postat, pe o foaie de hârtie, un anunț care ne avertiza: ”Sala nu este încălzită”. Nimic nou. Am intrat. Audiență faină, lume bună, pături, cușme groase și chipsuri. Pesemne că ceilalți se pregătiseră mai bine decât mine. Ghinion. La ce le-a folosit? După câteva minute trecute de ora de începere, se închide ușa și se-ncearcă, fără succes, pornirea filmului. Aș menționa aici că difuzarea filmului pe ecran se făcea cu ajutorul unui retroproiector așezat pe coridorul de mijloc al sălii, perpendicular cu ușa de la intrare. Întuneric. Încercări de pornire. Eșec. Reclama la firma care produsese aparatul, Computer 1, Computer 2, Video, No input. Și tot așa am ținut-o preț de minute bune.

Oamenii se amuză, unii se ridică de pe scaun încercând să ajute. La un moment dat erau vreo 5 în jurul aparatului. Un băiat începe să facă ture pe scări sus-jos ca să se-ncălzească, ronțăieli de chipsuri și nedumerire. Ieri fusese premiera filmului la Baia Mare. Sala rămăsese decorată de ieri cu legături de usturoi la baza scenei deasupra căreia trebuia să se spună povestea puștiului rrom Eremia care dorea să se-nsoare cu fata unui clan bogat din sat, denumit ”Usturoi”. Pentru a reuși să-și depășească condiția limitată de copil sărac va porni la drum, alături de Nicușor, prietenul lui bun, să devină actor. N-am mai apucat să văd aventurile lor, mi-a ajuns a mea.

Totul s-a terminat predictibil. Scuze din partea angajaților (față de care îmi era milă cel mai tare pentru că picaseră la mijloc) și restituirea banilor pe bilet. Mai fusesem la Dacia să văd ”Poziția copilului” și documentarul ”Amy”. Situația e tot mai grea. La un moment dat, o angajată spunea, în spirit de ”glumă”, cum s-a chinuit să fugărească șobolanii din sală zilele trecute pentru a nu fi probleme la difuzare. Despre mirosul de mucegai… și nu numai, voi considera că se datorează stării în care se află cinematografele de stat. Sunt moarte demult, e normal să pută.

Am plecat cu un gust amar și o experiență cam usturătoare. Ulciorul nu merge de multe ori la apă.

 

P.S. Filmul nu are nicio vină. Probabil mi-ar fi plăcut, judecând după trailer. Las aici un link care-l (re)prezintă cel mai bine

usturoi

foto: webcultura.ro

Anunțuri

13 gânduri despre „Cronica unui Usturoi răsuflat

  1. Nu știu dacă să râd sau să plâng.

    1. Nu contează. Fii tu. 🙂 E o situație de-a râsul plânsul, un motiv de alt film românesc 🙂 Ai văzut ”Caravana cinematografică”. No, ceva la celălalt capăt. 🙂

      1. O! Vai ș-amar! 🙂 :)))

  2. Tu, ce tema de cercetare aveai ? 🙂 Ca, si eu curioasa din fire, nu inteleg cum ai ajuns acolo.

    1. Cu scuzele de rigoare pentru întârziere, vine și răspunsul. Eram la cinema să asist la premiera filmului ”Usturoi”. N-a fost să fie, dar… o păsărică mi-a spus că încă rulează. Mai încerc.
      Scuze din nou. WordPress e uneori răutăcios cu mine și ascunde comentariile. 😦

      1. O,ma asteptat la ceva mai rau :)) Esti bland cu mine . Am si uitat; nu intelegem cum de ai poposit in locatia respectiva. O,da, sa vezi un film bun,merita sacrificiul. 🙂

  3. Te-ai suparat pe mine?

  4. Probabil de-aici zicala : ” Nici usturoi n-am mâncat, mici gura nu-mi miroase…”

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

Blogul unei cinefile

Filme, seriale, recenzii și recomandări

Onișoară Claudiu-Liviu Blog

Poezie, proză scurtă, articole, eseuri.

CLIPE DE RAI DIN IADUL MEU

SCRIE! Nu sta degeaba că degeaba stai

Fum de Ţigară

Simte,dar taci.Scrie.

Dintr-o suflare

Povești de suflet

Personaje de Basm

„Cărțile reprezintă umanitatea dată la tipar.” Barbara W. Tuchman

Poetaria Journal

© Ioana Haitchi - Blog de poezie, traduceri, eseuri, ştiri culturale

*Ana-Maria.PM*

Poetry lover, coffeeholic & books addict

Colțul Cultural

Repaus cu cap

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

365 dni w obiektywie LG

365 days a lens LG

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close